cenușare sf [At: MDA ms / Pl: ~șări / E: cenușa] 1 Prefacere în cenușă prin ardere Si: cenușat¹ (1), cenușărire (1), cenușărit¹ (1), cenușire (1), cenușit¹ (1), încenușare, încenușat¹, încenușire, încenușit¹. 2 (Pex) Prefacere în praf Si: cenușat¹ (2), cenușire (2), cenușit¹ (2), încenușare (2), încenușat¹, încenușire, încenușit¹. 3 Preparare a ceva cu cenușă Si: cenușat¹ (3), cenușire (3), cenușit¹ (3), încenușare, încenușat¹, încenușire, încenușit¹. 4-5 Transformare a ceva astfel încât să aibă aspectul (sau consistența) cenușei Si: cenușat¹ (4-5), cenușire (4-5), cenușit¹ (4-5), încenușare, încenușat¹, încenușire, încenușit¹. 6 Schimbare a culorii în cenușiu Si: cenușat¹ (6), cenușire (6), cenușit¹ (6), încenușare, încenușat¹, încenușire, încenușit¹. 7 Acoperire cu cenușă Si: cenușat¹ (7), cenușire (7), cenușit¹ (7), încenușare, încenușat¹, încenușire, încenușit¹.

cenușár [At: ALECSANDRI, T. 1758 / V: ~șér / Pl: ~e sn, ~i sm / E: cenușă + -ar] 1 sm (Rar) Persoană care adună cenușă pentru fabricarea săpunului. 2 sm (Rar) Cenușotcă. 3 sm (Mol; înv; gmț) Copist prost (care usca cerneala presărând cenușă). 4 sm (Bot; reg) Arbore cu flori mici, galbene-verzui, cu miros neplăcut Si: arbore-puturos. 5 sn Loc de sub sobă unde cade cenușa. 6 sn Loc unde se depozitează cenușa. 7 sn (Rar) Scrumieră. 8 sn (Rar) Urnă în care se păstrează rămășițele morților incinerați. 9 sn Cearșaf în care se pune cenușă amestecată cu paie, deasupra rufelor spălate și așezate în putină sau prin care se leșia când se albeau cămășile. 10 sn Cadă mare îngropată în pământ în care se punea var nestins pentru a se face lapte de var. 11-12 sn (Tăb) Bazin sau butoi în care se efectuează, cu ajutorul unor substanțe chimice, depilarea pielii și prepararea ei pentru prelucrare. 13 sn (Tăb) Aparat cu care se îndepărtează părul de pe pielea întrebuințată pentru încălțăminte. 14-15 sn Cenușărire (3-4).

CENUȘÁR¹, cenușari, s. m. (Învechit și ironic, cu aluzie la obiceiul de a presăra cenușă pe scrisul proaspăt, pentru a usca cerneala) Scriitor de carcelarie, copist (prost). (Atestat în forma regională cenușer) Cenușerii de la giudecătorie o rîs de mine cu hohot. ALECSANDRI, T. 918.

CENUȘÁR², cenușare, s. n. 1. Cutie așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, în care cade cenușa rezultată din ardere.2. Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude cu o soluție de lapte de var (pentru a le curăța de păr). Ieși în curte să treacă la magazia dubelor și a cenușarelor cu var stins, în care se aruncă pieile crude pentru a fi roase de păr. ARDELEANU, D. 241. 3. Urna în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară.

CENUȘÁR¹, cenușare, s. n. 1. Cutie așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. – Din cenușă + suf. -ar.

CENUȘÁR³, cenușari, s. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). – Din cenușă + suf. -ar.

CENUȘÁR², cenușari, s. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus glandulosa). – Din cenușă + suf. -ar.

CENUȘÁR² ~i m. înv. peior. Copist necalificat într-o cancelarie. /cenușă + suf. ~ar

CENUȘÁR¹ ~e n. 1) Cavitate în partea de jos a unei sobe, unde cade cenușa. 2) Bazin cu o soluție specială de var, în care se pun pieile pentru a îndepărta părul și epiderma. 3) Vas în care se păstrează cenușa unui mort după incinerare; urnă cinerară; urnă funerară. 4) înv. Vas de diferite forme și dimensiuni, în care se scutură scrumul sau se aruncă mucurile de țigară; cenușerniță; scrumieră. /cenușă + suf. ~ar

cenușár și (est) -șér m. Copist care odinioară începea funcțiunea punînd cenușă pe hîrtiile scrise ca să se usuce cerneala pe cînd nu era sugătoare. Un copac cu florĭ puturoase originar din China (ailanthus glandulosa). S. n., pl. e. Partea în care cade cenușa la o sobă, la o mașină. Pînza care conține cenușa p. leșie. Scrumelniță.

cenușár¹ (copist, arbore) s. m., pl. cenușári

cenușár² (cutie, atelier, urnă) s. n., pl. cenușáre

cenușár (copist, arbore) s. m., pl. cenușári

cenușár (cutie, atelier, urnă) s. n., pl. cenușáre

cenușar.

CENUȘÁR s. 1. v. urnă funerară. 2. (Transilv., Mold.) leșier. (Prin ~ se strecoară leșia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandulosa) oțetar fals, (reg.) arbore-puturos.

CENUȘÁR s. v. scrumieră.

cenușar s. v. SCRUMIERĂ.

CENUȘAR s. 1. urnă cinerară. 2. (Transilv., Mold.) leșier. (Prin ~ se strecoară leșia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandulosa) (reg.) arbore-puturos.