3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cenușărit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. II, 87 / V: ~șerit / Pl: ~iți, ~e / E: cenușări] 1 (Rar) Prefăcut în cenușă. 2 (Rar; d. cenușar) Care a fost curățat. 3 (Tăb; d. piele) Care a fost preparat pentru prelucrare.

cenușărit1 sn [At: TEHN. TAB. 19 / V: ~șer~ / Pl: ~uri / E: cenușări] 1 Cenușare (1). 2-5 Cenușărire (2-5).

CENUȘĂRÍT s. n. (Rar) Operație de tratare a pieilor cu lapte de var și cu leșie de cenușă, pentru a le curăța de păr. – Cenușă + suf. -ărit.

CENUȘĂRÍT s. n. Operație de tratare a pieilor cu lapte de var și cu leșie de cenușă, pentru a le curăța de păr. – Cenușă + suf. -ărit.

CENUȘĂRÍT s. n. Una dintre operațiile de prelucrare a pieilor, constînd în punerea lor într-o soluție de lapte de var și leșie de cenușă, pentru a le curăța de păr.

CENUȘĂRÍT s. n. Operație de tratare a pieilor cu lapte de var și cu leșie de cenușă, pentru a le curăța de păr. – Din cenușă + suf. -ărit.

cenușări vt [At: DA / V: ~șerí / Pzi: ~résc / E: cenușar] 1 (Rar) A cenușa (1). 2 (Rar) A scoate cenușa din cenușar (5). 3-4 (Tăb) (A introduce în cenușar și) a prepara pieile pentru prelucrare. 5 A îndepărta părul de pe piei cu cenușarul (12).

A CENUȘĂRÍ ~ésc tranz. (piei de animale) A trata cu soluție de lapte de var și leșie (pentru a îndepărta părul și epiderma). /Din cenușă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cenușărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cenușărésc, imperf. 3 sg. cenușăreá; conj. prez. 3 să cenușăreáscă

cenușărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cenușărésc, imperf. 3 sg. cenușăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cenușăreáscă

Intrare: cenușărit (adj.)
cenușărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenușărit
  • cenușăritul
  • cenușăritu‑
  • cenușări
  • cenușărita
plural
  • cenușăriți
  • cenușăriții
  • cenușărite
  • cenușăritele
genitiv-dativ singular
  • cenușărit
  • cenușăritului
  • cenușărite
  • cenușăritei
plural
  • cenușăriți
  • cenușăriților
  • cenușărite
  • cenușăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: cenușărit (s.n.)
cenușărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenușărit
  • cenușăritul
  • cenușăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cenușărit
  • cenușăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cenușări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cenușări
  • cenușărire
  • cenușărit
  • cenușăritu‑
  • cenușărind
  • cenușărindu‑
singular plural
  • cenușărește
  • cenușăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cenușăresc
(să)
  • cenușăresc
  • cenușăream
  • cenușării
  • cenușărisem
a II-a (tu)
  • cenușărești
(să)
  • cenușărești
  • cenușăreai
  • cenușăriși
  • cenușăriseși
a III-a (el, ea)
  • cenușărește
(să)
  • cenușărească
  • cenușărea
  • cenușări
  • cenușărise
plural I (noi)
  • cenușărim
(să)
  • cenușărim
  • cenușăream
  • cenușărirăm
  • cenușăriserăm
  • cenușărisem
a II-a (voi)
  • cenușăriți
(să)
  • cenușăriți
  • cenușăreați
  • cenușărirăți
  • cenușăriserăți
  • cenușăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cenușăresc
(să)
  • cenușărească
  • cenușăreau
  • cenușări
  • cenușăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cenușărit (s.n.)

  • 1. Operație de tratare a pieilor cu lapte de var și cu leșie de cenușă, pentru a le curăța de păr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Cenușă + sufix -ărit.
    surse: DEX '98 DEX '09