O definiție pentru centrator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

centratór s. m., pl. centratóri

Intrare: centrator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centrator
  • centratorul
  • centratoru‑
plural
  • centratori
  • centratorii
genitiv-dativ singular
  • centrator
  • centratorului
plural
  • centratori
  • centratorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)