O definiție pentru centauric


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

centáuric adj. m., pl. centáurici; f. sg. centáurică, pl. centáurice

Intrare: centauric
centauric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centauric
  • centauricul
  • centauricu‑
  • centaurică
  • centaurica
plural
  • centaurici
  • centauricii
  • centaurice
  • centauricele
genitiv-dativ singular
  • centauric
  • centauricului
  • centaurice
  • centauricei
plural
  • centaurici
  • centauricilor
  • centaurice
  • centauricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)