2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENTAUR, centauri, s. m. 1. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.

centaur sm [At: (a. 1773) ILIODOR, ap. GCR II, 90/24 / P: ~ta-ur / Pl: ~i / E: lat centaurus] 1 (Îmgl) Ființă mitică jumătate om, jumătate cal. 2 Constelație din emisfera australă.

CENTAUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.

CENTAUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă mitică, jumătate om și jumătate cal. Mă luai după un centaur... pînă mă scoasă la o cîmpie. GORJAN, H. IV 153.

CENTAUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, jumătate om și jumătate cal. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera sudică, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. – Lat. lit. centaurus.

CENTAUR s.m. 1. (Mit.) Personaj închipuit a fi jumătate om și jumătate cal. 2. Constelație din emisfera australă, din care face parte cea mai apropiată stea de sistemul solar. [< lat. centaurus, cf. it. centaurus, fr. centaure].

CENTAUR s. m. 1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal și bust omenesc. 2. ornament reprezentând un astfel de monstru. (< lat. centaurus, fr. centaure)

CENTAUR ~i m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară cu trup de cal și bust de bărbat. 2) art. sing. Constelație din emisfera australă. [Sil. -ta-ur] /<lat. centaurus

centaur m. Mit. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate cal.

*centáur m. (vgr. kéntauros). Monstru mitologic jumătate om și jumătate cal.

țentaurus[1] sm vz centaur

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

centaur (ființă mitologică; ornament) (desp. -ta-ur) s. m., pl. centauri

+Centaurul (constelație) (desp. -ta-u-) s. propriu m. art., neart. Centaur (În ~ se află cea mai apropiată stea de sistemul solar.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CENTAUR s. (MITOL.) (rar) hipocentaur.

CENTAUR s. (MITOL.) (rar) hipocentaur.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

centaur, centauri s. m. (intl.) cetățean străin.

Intrare: centaur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centaur
  • centaurul
  • centauru‑
plural
  • centauri
  • centaurii
genitiv-dativ singular
  • centaur
  • centaurului
plural
  • centauri
  • centaurilor
vocativ singular
plural
chentavru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țentaurus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Centaurul
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Centaur
  • Centaurul
plural
genitiv-dativ singular
  • Centaurului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

centaur, centaurisubstantiv masculin

  • 1. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: hipocentaur
    • format_quote Mă luai după un centaur... pînă mă scoasă la o cîmpie. GORJAN, H. IV 153. DLRLC
    • 1.1. Ornament reprezentând un astfel de monstru. MDN '00
  • 2. (la) singular articulat Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.