16 definiții pentru cimbir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cimbir1 sn [At: MOLDO VAN, Ț. N. 243 / V: cember, ~ber, ciumbăr, cium~, gimber, gi~ / Pl: ~uri / E: tc çenber, çember] (Reg) 1 Coc. 2 Batic de borangic purtat de femeile căsătorite. 3 Basma de lână. 4 Tulpan colorat purtat de femei tinere.

cimbir n. 1. (în județele de pe lângă Dunăre) maramă de bumbac cu puncte mari roșatice: să-ți cumperi cimbir și fes POP.; 2. Tr. (gimbir) ștergar cu care nașele îmbrobodesc mireasa. [Turc. ČEMBER].

cimbér n., pl. e (turc. čember, tulpan, basma, d. pers. čember, lucru învălătucit; bg. čumber, sîrb. čember, ngr. tzembéri, ĭașmac). Munt. Tulpan dirmea. – Și cimbel, cimbir și cĭumber. În Trans. címbir, gimbir și gĭumbir, tulpanu de borangic al mireselor și al femeilor măritate, peste care, cînd ĭese în lume, pun „cîrpa” (barișu). V. fachĭol.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cimbir (-re), s. n. – Acoperămînt de cap pentru femei, broboadă, basma. – Var. cimbel, cember. Mr. cimber. Tc. çember (Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσεμπέρι, alb. cember.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cimbir (gimbir), cimbire, s.n. (reg.) învălitoare de cap pentru femeile căsătorite, făcută din borangic; văl de mireasă; tulpan, testemel, maramă, bariș, rariță, năframă, broboadă.

Intrare: cimbir
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimbir
  • cimbirul
  • cimbiru‑
plural
  • cimbire
  • cimbirele
genitiv-dativ singular
  • cimbir
  • cimbirului
plural
  • cimbire
  • cimbirelor
vocativ singular
plural
gimber
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gimbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
giumbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cember
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciumbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)