opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu-i-] – Celui + suf. -tor.

CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu-i-] – Celui + suf. -tor.

celuitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 22/30 / P: ~lu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: celui + -tor] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) care înșeală Si: înceluitor (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care decepționează Si: înceluitor (3-4).

CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. – Din celui + suf. -(i)tor.

CELUITOR,-TOARE adj. și s.m. și f. (Ban.) Înșelător. Cseluitor, -ĕ. Deceptor, -trix. AC, 332. Etimologie: celui + suf. -tor. Vezi și celșag, celui, celuitură, încelui, înceluitor. Cf. a l n i c, a m ă g e l n i c, amăgeu, balamut, celarnic, hamiș, h î t r u (2), înceluitor, marghi ol, măiestreț, opăcitor, ș u g u b ă ț (2), șuvealnic, telpiz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

celuitor (reg.) (desp. -lu-i-) adj. m., s. m., pl. celuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. celuitoare

celuitor (reg.) (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. celuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. celuitoare

celuitór s. m., adj. m. (sil. -lu-i-), pl. celuitóri; f. sg. și pl. celuitoáre, g.-d. sg. art. celuitoárei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CELUITÓR s., adj. v. ademenitor, amăgitor, înșelător, seducător.

celuitor s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNȘELĂTOR. SEDUCĂTOR.

Intrare: celuitoare
  • silabație: -lu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celuitoare
  • celuitoarea
plural
  • celuitoare
  • celuitoarele
genitiv-dativ singular
  • celuitoare
  • celuitoarei
plural
  • celuitoare
  • celuitoarelor
vocativ singular
  • celuitoare
  • celuitoareo
plural
  • celuitoarelor
Intrare: celuitor (adj.)
celuitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ce-lu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celuitor
  • celuitorul
  • celuitoru‑
  • celuitoare
  • celuitoarea
plural
  • celuitori
  • celuitorii
  • celuitoare
  • celuitoarele
genitiv-dativ singular
  • celuitor
  • celuitorului
  • celuitoare
  • celuitoarei
plural
  • celuitori
  • celuitorilor
  • celuitoare
  • celuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

celuitor, celuitorisubstantiv masculin
celuitoare, celuitoaresubstantiv feminin
celuitor, celuitoareadjectiv

etimologie:
  • Celui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.