9 definiții pentru cilic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cilic sn [At: I. GOLESCU, C. I, 41 / V: cel~, țel~, țil~ / Pl: ~uri / E: tc çelik] (Tcî; reg) 1 Oțel sub formă de bobițe găurite. 2 (Mpl) Mărgea (de metal) lucioasă. 3 Fir metalic (mai ales auriu) cusut vertical la poalele costumelor naționale femeiești.
cilìc n. oțel prefăcut în bobite găurite ce servesc de podoabă. [Turc. ČELIK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cilíc n., pl. urĭ (turc. čelik, oțel). Oțel, maĭ ales cel întrebuințat la fabricarea butonilor ordinarĭ, a mărgelelor și a altor obiecte eftine. Mărgea de oțel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
celic sn vz cilic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țelic sn vz cilic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țilic sn vz cilic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CILICURI s. n. pl. (Rar) Mărgele de metal. Un mic negustor ambulant... strigă: Bariș înflorat! Cilicuri!... Broboade! BANUȘ, B. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CILICURI s. n. pl. (Rar) Mărgele de metal. – Tc. celik.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cilic (cilicuri), s. n. – 1. Oțel. – 2. (Pl.) Bile ornamentale de oțel. – Var. celic. Mr. ciliche. Tc. çelik (Roesler 608; Cihac, 565; Meyer 442; Berneker 139; Lokotsch 408); cf. ngr. τσελίϰι, alb. tšel’ik, bg., sb. čelik.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cilic, cilicurisubstantiv neutru
- 1. Mărgele de metal. DLRLC
- Un mic negustor ambulant... strigă: Bariș înflorat! Cilicuri!... Broboade! BANUȘ, B. 84. DLRLC
-
etimologie:
- celik DLRM