2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CELESTIN, celestini, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
celestin, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr célestin] 1-2 smf, a (Călugăr) care aparține unui ordin catolic fondat în 1254.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELESTIN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CELESTIN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținînd unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CELESTIN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Celestin m. 1. nume a cinci papi (422-1294); 2. călugăr din ordinul fundat de Celestin V (1294).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
celestin s. m., pl. celestini
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
celestin s. m., pl. celestini
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
celestin s. m., pl. celestini
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Celestin Prin sec. 3 e.n. în izvoarele latine încep să fie întîlnite numele pers. Caelestinus (adj. caelestinus era folosit ca epitet pentru Iupiter) și Caelestina, derivate cu suf. -inus, -ina, de la un alt nume propriu Caelestis. Acesta din urmă, întrebuințat de către romani ca nume personal masculin sau feminin (mai ales în inscripțiile creștine), ca epitet pentru zei și zeițe sau ca un nume al unei zeițe africane numită popular Tanit, al cărei cult era sărbătorit în mod deosebit la Cartagina (romanii o numeau pe zeiță maxima Iuno), are semnificația clară chiar și pentru vorbitorii limbii române, întrucît are la bază adj. caelestis, „ceresc” din care provine rom. celest (neologism intrat prin franceză). Lat. Caelestis are corespondent perfect în gr. Urania, cunoscut epitet al zeiței → Afrodita (Venera) sau nume al unei muze (Urania este folosit și astăzi în Grecia ca nume pers. fem.). O formă mai frecventă în onomastica veche creștină era Caelestius. Toate aceste nume au la bază subst. lat. caelus (caelum), moștenit în rom. cer, folosit și ca nume pentru zeul căruia îi corespunde în greacă numele Uranos. Nume favorite în rîndul creștinilor datorită semnificației lor, devenite apoi calendaristice, Celestin și Celestina se răspîndesc în vestul Europei, de unde l-am împrumutat și noi în ultima vreme (forma feminină pare mai frecventă decît cea masculină). ☐ Fr. Célestine, it., sp. Celestino, Celestina etc. ☐ La răspîndirea numelui în apusul Europei a contribuit fără îndoială și binecunoscuta tragicomedie a scriitorului spaniol Fernando de Rojas, La Celestina o Comedia de Calixto y Melibea.
- sursa: MEO (1975)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
celestin, celestinisubstantiv masculin celestină, celestinesubstantiv feminin
- 1. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- célestin DEX '09 DEX '98 DN