O definiție pentru ceință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceință sf [At: CANTEMIR, IST. 59/30 / P: ce-in~ / Pl: ~țe / E: ce + -ință] (Îvr) Calitate.

Intrare: ceință
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceință
  • ceința
plural
  • ceințe
  • ceințele
genitiv-dativ singular
  • ceințe
  • ceinței
plural
  • ceințe
  • ceințelor
vocativ singular
plural