cehni v [At: DA / Pzi: ~nesc / E: cf cehăi] (Reg) A lătra.

CEHNI vb. (Mold.) A lătra. Ca cîinele ... pregiur tîrgul tot să chehăiască. DOSOFTEI, PS. Coteii de cehnit, ogarii de scîncit ... amurțisă. CI, 170. Variante: chehăi (DOSOFTEI, PS). Etimologie: magh. csahni. Cf. b r e h ă i.

CHEHĂI vb. v. cehni.

cehnésc, V. chefnesc.

chefnésc v. intr. (imit ca și scheun, țifnesc ș. a.). Se zice despre cîne orĭ despre lup cînd scheaună de bucurie că vînatu e aproape orĭ (cînele) de bucurie c’a venit stăpînu luĭ: lupaniĭ slobozeaŭ chefnirĭ rare după ĭepurĭ (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Bufnesc de rîs. – La Cant. cehnesc. V. brehnesc.