2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cehăít1 sf [At: MDA ms / P: ~hă-it / Pl: ? / E: cehăi] (Îrg) 1-2 Cehăire (1-2).

cehăít2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~hă-it / Pl: ~iți, ~e / E: cehăi] (Îrg) 1 Care latră. 2 (Fig; d. oameni) Sâcâit.

CEHĂÍ vb. IV v. cihăi.

CIHĂÍ, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A insista foarte mult pe lângă cineva pentru a face ceva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [Var.: cehăí vb. IV] – Cf. magh. csaholni.

CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A stărui foarte mult pe lângă cineva să facă ceva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [Var.: cehăi vb. IV] – Cf. magh. csaholni.

CIHĂÍ, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A-i bate (cuiva) capul, a stărui foarte mult, a insista, a plictisi, a exaspera. Tot cihăia mama pe tata să mă mai dea undeva la școală. CREANGĂ, A. 12. Cît nu m-a cihăit de cap, să-i spun, și tot nu i-am spus. CREANGĂ, P. 122. Aristița... cihăia pe Stănilescu, de ce nu stăruie s-ajungă maior. CONTEMPORANUL, 209. Variantă: cehăí (SBIERA, P. 107, ȘEZ. V 55) vb. IV.

CEHĂÍ vb. IV. v. cihăi.

cihăì v. Mold. a stărui foarte mult cu vorba pe lângă cineva, a-i bate capul: tot cihăi a mama pe tata CR. [Origină necunoscută].

cíhăĭ și céhăĭ, a v. tr. (cp. cu rus. čihátĭ, rut. číhatĭ, a strănuta, și ung. csíholni, a lătra. V. ceahlăŭ). Nord. Mă tot țin de capu cuĭva să facă un lucru, stăruĭ mult, bat capu (Cr. și Șez. 33, 30).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cihăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cihăiésc, imperf. 3 sg. cihăiá; conj. prez. 3 să cihăiáscă

cihăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cihăiésc, imperf. 3 sg. cihăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cihăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIHĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

cihăi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cehăí (-ắiesc, -ít), vb.1. A lătra. – 2. A plictisi, a sîcîi, a bate la cap. – Var. cihăi, cehni. Pare a se baza pe creația imitativă mag. csah, care reproduce lătratul, cf. mag. csaholni „a lătra” și „ceahlău”. Mai puțin probabilă der. propusă de Cihac, II, 52, din pol. syczéć, sykać „a fluiera”, sau cea a lui Scriban, din rut. čihati „a strănuta”. – Der. ceahnă, s. f. (cîine; zgîrcit, calic); cehnit, s. n. (lătrat); cehnitură, s. f. (lătrat); ciohotă, s. m. (la nunțile tipice din Banat și Trans., organizatorul petrecerii).

Intrare: cehăit
cehăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cehăit
  • cehăitul
  • cehăitu‑
  • cehăi
  • cehăita
plural
  • cehăiți
  • cehăiții
  • cehăite
  • cehăitele
genitiv-dativ singular
  • cehăit
  • cehăitului
  • cehăite
  • cehăitei
plural
  • cehăiți
  • cehăiților
  • cehăite
  • cehăitelor
vocativ singular
plural
cehăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cehăire
  • cehăirea
plural
  • cehăiri
  • cehăirile
genitiv-dativ singular
  • cehăiri
  • cehăirii
plural
  • cehăiri
  • cehăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cihăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cihăi
  • cihăire
  • cihăit
  • cihăitu‑
  • cihăind
  • cihăindu‑
singular plural
  • cihăiește
  • cihăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cihăiesc
(să)
  • cihăiesc
  • cihăiam
  • cihăii
  • cihăisem
a II-a (tu)
  • cihăiești
(să)
  • cihăiești
  • cihăiai
  • cihăiși
  • cihăiseși
a III-a (el, ea)
  • cihăiește
(să)
  • cihăiască
  • cihăia
  • cihăi
  • cihăise
plural I (noi)
  • cihăim
(să)
  • cihăim
  • cihăiam
  • cihăirăm
  • cihăiserăm
  • cihăisem
a II-a (voi)
  • cihăiți
(să)
  • cihăiți
  • cihăiați
  • cihăirăți
  • cihăiserăți
  • cihăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cihăiesc
(să)
  • cihăiască
  • cihăiau
  • cihăi
  • cihăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cehăi
  • cehăire
  • cehăit
  • cehăitu‑
  • cehăind
  • cehăindu‑
singular plural
  • cehăiește
  • cehăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cehăiesc
(să)
  • cehăiesc
  • cehăiam
  • cehăii
  • cehăisem
a II-a (tu)
  • cehăiești
(să)
  • cehăiești
  • cehăiai
  • cehăiși
  • cehăiseși
a III-a (el, ea)
  • cehăiește
(să)
  • cehăiască
  • cehăia
  • cehăi
  • cehăise
plural I (noi)
  • cehăim
(să)
  • cehăim
  • cehăiam
  • cehăirăm
  • cehăiserăm
  • cehăisem
a II-a (voi)
  • cehăiți
(să)
  • cehăiți
  • cehăiați
  • cehăirăți
  • cehăiserăți
  • cehăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cehăiesc
(să)
  • cehăiască
  • cehăiau
  • cehăi
  • cehăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)