2 intrări
11 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cebăluit1 sn [At: MDA ms / P: ~lu-it / Pl: ~? / E: cebălui] 1-8 Cebăluire (1-8).
cebăluit2, ~ă a [At: COD. VOR. 17 / P: ~lu-it / Pl: ~iți, ~e / E: cebălui] 1 Amețit2. 2 Zăpăcit2. 3 (Pex) Stricat2. 4 (Pex) Rupt2. 5 (Pex) Pocit2. 6 (Pex) Deformat2. 7 (Pex) Ciopârțit2. 8 Luat în bătaie de joc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEBĂLUIT adj. (Trans. SV) Amețit, zăpăcit. Povestind Pavel de multe, cebăluit de somn, căzu. N. TEST. (1648). Etimologie: cebălui. Vezi și cebală, cebălui, cebăluitor. Cf. b e z m e t i c, b u i g u i t2 (2), b u i g u i t o r (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cebăluí v [At: CORESI, EV. 83/18 / P: ~lu-i / V: ciăb~, ciob~ / Pzi: ~ésc / E: mg (el- sau meg-) csábulni „a fi sedus, înșelat”] 1 A ameți. 2 A zăpăci. 3 (Pex) A strica. 4 (Pex) A rupe. 5 (Pex) A poci. 6 (Pex) A deforma. 7 A ciopârți. 8 A-și bate joc de cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEBĂLUI vb. (Ban., Trans. SV) A ameți, a zăpăci. Csĕbeluiĕsk. AC, 332. Ket nu-m mintya csebelujeste. PSALT. SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. csábulni. Vezi și cebală, cebăluit, cebăluitor. Cf. b u i g u i (2), h ă m e i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cebăluĭésc v. tr. (cp. cu ung. csábulni, a se buĭmăci, a se uĭmi). Vest. (Ban. Olt. Trans.). Zăpăcesc (Cor.). Stric, pocesc, cĭopățesc, urîțesc. Batjocuresc. – În Olt. și cĭobăluĭesc, cĭopățesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CEBĂLUÍ vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cebălui vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cebăluí (-uésc, cebăluít), vb. – 1. A ameți, a zăpăci. – 2. A strica. Mag. (el)csábulni „a fi zăpăcit; a greși” (Lacea, Dacor., II, 901; DAR). – Der. cebăluitură, s. f. (obiect stricat). Sec. XVI.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cebăluí, cebăluiésc, vb. IV (pop.) 1. a ameți, a zăpăci. 2. a strica ceva, a diforma, a poci; a rupe, a ciocârti, a măcelări, a căsăpi. 3. a-și bate joc de cineva.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|