6 definiții pentru cebălui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cebăluí v [At: CORESI, EV. 83/18 / P: ~lu-i / V: ciăb~, ciob~ / Pzi: ~ésc / E: mg (el- sau meg-) csábulni „a fi sedus, înșelat”] 1 A ameți. 2 A zăpăci. 3 (Pex) A strica. 4 (Pex) A rupe. 5 (Pex) A poci. 6 (Pex) A deforma. 7 A ciopârți. 8 A-și bate joc de cineva.

cebăluĭésc v. tr. (cp. cu ung. csábulni, a se buĭmăci, a se uĭmi). Vest. (Ban. Olt. Trans.). Zăpăcesc (Cor.). Stric, pocesc, cĭopățesc, urîțesc. Batjocuresc. – În Olt. și cĭobăluĭesc, cĭopățesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEBĂLUÍ vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.

cebălui vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cebăluí (-uésc, cebăluít), vb.1. A ameți, a zăpăci. – 2. A strica. Mag. (el)csábulni „a fi zăpăcit; a greși” (Lacea, Dacor., II, 901; DAR). – Der. cebăluitură, s. f. (obiect stricat). Sec. XVI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cebăluí, cebăluiésc, vb. IV (pop.) 1. a ameți, a zăpăci. 2. a strica ceva, a diforma, a poci; a rupe, a ciocârti, a măcelări, a căsăpi. 3. a-și bate joc de cineva.

Intrare: cebălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cebălui
  • cebăluire
  • cebăluit
  • cebăluitu‑
  • cebăluind
  • cebăluindu‑
singular plural
  • cebăluiește
  • cebăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cebăluiesc
(să)
  • cebăluiesc
  • cebăluiam
  • cebăluii
  • cebăluisem
a II-a (tu)
  • cebăluiești
(să)
  • cebăluiești
  • cebăluiai
  • cebăluiși
  • cebăluiseși
a III-a (el, ea)
  • cebăluiește
(să)
  • cebăluiască
  • cebăluia
  • cebălui
  • cebăluise
plural I (noi)
  • cebăluim
(să)
  • cebăluim
  • cebăluiam
  • cebăluirăm
  • cebăluiserăm
  • cebăluisem
a II-a (voi)
  • cebăluiți
(să)
  • cebăluiți
  • cebăluiați
  • cebăluirăți
  • cebăluiserăți
  • cebăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • cebăluiesc
(să)
  • cebăluiască
  • cebăluiau
  • cebălui
  • cebăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)