14 definiții pentru ceapur ceapâr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceapúr sm [At: ANTIPA, P. 776 / V: ceapár / Pl: ~i / E: rs чапура] (Orn; rsm) 1 Stârc. 2 (Îs) ~ alb Stârc alb sau bălan (Ardea alba). 3 Bâtlan.

CEAPÎ́R, ceapîri, s. m. (Regional) Stîrc. Ceapîru... Nu știi?... E o pasăre. Ea nu se arată decît cînd se apropie furtuna. CAZABAN, V. 32. – Variantă: ceapúr s. m.

ceapî́r m. (turc. čapyr, de unde și rus. čapúra, čáplĕa și cáplĕa, bg. čápla, -ĕa). Dun. Dobr. Bîtlan.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEAPÚR s. v. bâtlan, stârc cenușiu.

ceapur s. v. BÎTLAN. STÎRC CENUȘIU.

CEAPUR ALB MÍC s. v. bâtlan mic.

CEAPUR MÁRE s. v. egretă, stârc alb.

CEAPUR RÓȘU s. v. bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc purpuriu, stârc roșu.

ceapur alb mic s. v. BÎTLAN MIC.

ceapur mare s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.

ceapur roșu s. v. BÎTLAN ROȘIATIC. BÎTLAN ROȘU. STÎRC PURPURIU. STÎRC ROȘU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceapúr (-ri), s. m. – (Dobr.) Bîtlan. Rus. čapura „stîrc” (Scriban, Arhiva, 1921, 238; DAR).

Intrare: ceapur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceapur
  • ceapurul
  • ceapuru‑
plural
  • ceapuri
  • ceapurii
genitiv-dativ singular
  • ceapur
  • ceapurului
plural
  • ceapuri
  • ceapurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceapâr
  • ceapârul
plural
  • ceapâri
  • ceapârii
genitiv-dativ singular
  • ceapâr
  • ceapârului
plural
  • ceapâri
  • ceapârilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceapur ceapâr

etimologie: