ceaprazan sn [At: I. CR. IV, 250 / Pl: nct / E: nct] Bucată de lemn pusă la luntre sau la dubă pentru a ține drujba Cf strapazan Si: broatec.

ceaprazán, V. strapazan.

trapazan sn [At: DDRF / V: (reg) ~puz~, trepuz~, tropoz~, tropuz~ / Pl: ~e / E: tc trabzan] (Mun) 1 Legătură care ține vâsla la barcă. 2 Pridvor. 3 Gard la prispă. 4 Balustradă (1).

trapazán și strapazán n., pl. e (turc. trabzan, șir de gratiĭ, tramazán, tribună; sîrb. trabozan, tindă). Dun. Scarmos, cuĭu de care se ține vîsla. Munt. vest (tropuzan) „pridvor, prispă” (CL. 1910, 396), balustradă: sprijinit de tropuzanu scăriĭ, am scoborît pe covertă, și de aci jos în cabină (ChN. 1, 161). – Și trapuzan. Și ceaprazan (din ceapraz și trapazan în Rț. (rev. I. Crg. 4, 250), scarmos.

ceaprazan s.n. (reg.) lemn special la o barcă.