2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEAPCÂN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Din tc. çapkın.

CEAPCÂN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Din tc. çapkın.

ceapcân [At: LET. III, 256/29 / V: cia~ / Pl: ~i / E: tc çapkyn] (Îvr) 1 sm Cal buiestraș. 2-3 sm, am (Om) rău la inimă. 4-5 sm, am (Om) șiret, rafinat.

CEAPCÂN ~ă (~i, ~e) și substantival pop. rar Care vădește viclenie; viclean. Cal ~. /<turc. çapkin

ceapcân a. și m. șiret, rafinat: un venetic și un ceapcân de popă CR. [Vechiu rom. ceapcân, cal ce umblă în sărite = turc. ČAPKYN, care aleargă bine: sensul metaforic se rapoartă la apucăturile șirete ale geambașilor].

CEPCHEN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.

CEPCHEN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.

cepchen sn [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ceap~, ceapchin / Pl: nct / E: tc çepken] (Trî) Haină boierească scurtă, cu mânecile desfăcute, care se purta pe umeri, peste jiletcă.

CEAPCĂN2, ceapcîni, s. m. (Regional, rar) Om rău la inimă; șiret, rafinat. Măi! al dracului venetic și ceapcîn de popă. CREANGĂ, A. 42. ◊ (Adjectival) Fulga bătrîn, Fur bătrîn Și om ceapcîn. TEODORESCU, P. P. 513.

CEPCHEN s. n. (Învechit) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODOBESCU, S. I 132. Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45. – Variantă: ceapcîn (BĂLCESCU, O. I 16) s. n.

CEAPCÎN, ceapcîni, s. m. (Reg., adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Tc. çapkın..

CEPCHEN s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. – Tc. çepken.

cepchen n. 1. od. haină boierească scurtă asemenea dulamei: îmbrăcat cu cepchen verde și blănit cu samur NEGR.; 2. azi, pieptar țărănesc îmblănit: cepchen alb cu găitanuri albastre. [Turc. cepken].

ceapcîn, -ă s. și adj. (turc. čapkyn, alergător, zburdalnic, vagabond, ștrengar, tîlhar). Sec. 18. Cal ĭute; doĭ ceapcînĭ. Azĭ adj. Fam. Răŭ, hain: om ceapcîn.

cepchén n., pl. urĭ și e (turc. čepken). Vechĭ. Un fel de dulamă pe care o purtaŭ boĭeriĭ. Azĭ. Rar. Peptar țărănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ceapcân (rar) s. m., pl. ceapcâni

ceapcân (rar) s. m., pl. ceapcâni

cepchen (înv.) s. n., pl. cepchene

cepchen (înv.) s. n., pl. cepchene

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceapcîn (-nă), adj.1. (Înv.) (Cal) care aleargă, de curse. – 2. Rău, ticălos. – Mr. ciapcîn. Tc. çapkin (Cihac, II, 559; Șeineanu, II, 123; Lokotsch 394; Ronzevalle 72); cf. bg. čapkănin.Der. ceapcînlîc, s. f. (șiretenie, răutate), din tc. çapkinlik.

cepchen (cepchene), s. n. – (Înv.) Pieptar fără mîneci. Tc. çepken (Șeineanu, III, 34; Lokotsch 409).

Intrare: ceapcân
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânul
  • ceapcânu‑
plural
  • ceapcâni
  • ceapcânii
genitiv-dativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânului
plural
  • ceapcâni
  • ceapcânilor
vocativ singular
  • ceapcânule
  • ceapcâne
plural
  • ceapcânilor
Intrare: cepchen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepchen
  • cepchenul
  • cepchenu‑
plural
  • cepchene
  • cepchenele
genitiv-dativ singular
  • cepchen
  • cepchenului
plural
  • cepchene
  • cepchenelor
vocativ singular
plural
ceapcân2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânul
  • ceapcânu‑
plural
  • ceapcâne
  • ceapcânele
genitiv-dativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânului
plural
  • ceapcâne
  • ceapcânelor
vocativ singular
plural
ceapchin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ceapchen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceapcân, ceapcânisubstantiv masculin

  • 1. regional adesea (și) adjectival Om rău, șiret, rafinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Măi! al dracului venetic și ceapcîn de popă. CREANGĂ, A. 42. DLRLC
    • format_quote Fulga bătrîn, Fur bătrîn Și om ceapcîn. TEODORESCU, P. P. 513. DLRLC
etimologie:

cepchen, cepchenesubstantiv neutru

  • 1. învechit Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODOBESCU, S. I 132. DLRLC
    • format_quote Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.