9 definiții pentru ceambur geamurii


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEAMBÚR, ceambururi, s. n. (Înv.) Detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. ◊ Expr. (Pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. čambul.

CEAMBÚR, ceambururi, s. n. (Înv.) Detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. ◊ Expr. (Pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. čambul.

ceambúr sn [At: LET. I, 16/16 / V: ~abíl, ~abúl, ~abún, ~abúr, ~úl, ~a, geabúl, gea~ie / Pl: ~uri / E: tc çapul] 1 Detașament de trupe trimis în țară străină ca năvălitori. 2 (Spc) Detașament de tătari. 3 Expediție neașteptată, de pradă Cf podgheaz. 4 (Îe) A bate ~ul (sau ~a), ori a umbla ~a (sau ~ul), ori a umbla în geamburii A hoinări. 5 (Îae) A nu face nimic, pierzându-și vremea. 6 A nu se astâmpăra.

CEAMBÚR, ceambururi, s. n. (Înv.) Detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. – Ucr. čambul.

ceambur n. 1. odinioară, năvala neașteptată a hordelor tătare pe pământul Moldovei (și jaful făcut cu acea ocaziune); 2. azi, Mold. (în munții Sucevii) a bate ceamburu, a umbla după ștrengării și petreceri. [Tătar ČAPUL, incursiune (pol. rut. ČAMBUL); pentru sensul figurat modern ecoul slăbit al cumplitelor prădăciuni de odinioară, cf. podgheaz].

ceambúr n., pl. urĭ (rut. čámbuŭ, pol. czambul, d. tăt. geagataic čapaúl, incursiune). Vechĭ. Năvală de Tătarĭ călărĭ. Azĭ. Mold. Fig. A bate ceamburu (pe la mahala), a umbla după amorurĭ (pe la mahala). V. razie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceambúr (înv., pop.) s. n., pl. ceambúruri

ceambúr s. n., pl. ceambúruri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceambúr (ceambúruri), s. n. – Expediție în scop de jaf într-o țară dușmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv.

Intrare: ceambur
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceambur
  • ceamburul
  • ceamburu‑
plural
  • ceambururi
  • ceambururile
genitiv-dativ singular
  • ceambur
  • ceamburului
plural
  • ceambururi
  • ceambururilor
vocativ singular
plural
geamurii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceambur geamurii

  • 1. învechit Detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. expresie popular A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: