Definiția cu ID-ul 430539:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceadấr (-ruri), s. n. – Cort. – Var. geandîr.Mr. ciadăre, megl. ciador. Tc. çadιr (Șeineanu, II, 120; Lokotsch 380); cf. ngr. τσαντίρι, alb. čadrë, bg. čadăr.Der. ceadiriu, adj. (verde pal), din tc. çadιri „de culoarei coviltirului”.