13 definiții pentru cazacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cazácă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ace / E: fr casaque] 1 Bluză lungă până peste talie, cu mâneci largi, încheiată într-o parte. 2 Dans al cazacilor (1). 3 (La alergările de cai) Haină (de uniformă) de o anumită culoare sau combinație de culori, care arată în numele cui aleargă jocheul care o poartă. 4 (Fig; rar) Cal călărit de cel îmbrăcat cu cazaca (3). 5 (Pex) Proprietar al cazacei (4).

CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiată la gât într-o parte. – Din fr. casaque.

CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiată la gât într-o parte. – Din fr. casaque. (< it.).

CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză femeiască sau bărbătească încheiată pe o parte, închisă la gît, cu mîneci largi și lungă pînă mai jos de talie. Cîțiva [dintre excursioniști] sînt îmbrăcați în cazacă roșie. SAHIA, U.R.S.S. 123.

CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză (încheiată într-o parte) cu mâneci largi și lungi, închisă la gât și lungă până mai jos de talie. – Fr. casaque (< it.).

CAZÁCĂ s.f. Bluză lungă până peste talie, cu mâneci largi și încheiată într-o parte. [< rus. kazak, cf. fr. casaque].

CAZÁCĂ s. f. bluză lungă până peste talie, cu mâneci lungi și încheiată la gât. (< fr. casaque)

CAZÁCĂ ~ce f. Bluză lungă, având mâneci largi, încheiată la gât într-o parte. /<fr. casaque

cazacă f. manta de drum cu mâneci lungi (= fr. cașaque4).

*cazácă f., pl. e (fr. casaque, d. it. casacca, o haĭnă largă de purtat pin casă). Rar. Un fel de manta cu mînicĭ largĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cazácă s. f., g.-d. art. cazácei; pl. cazáce

cazácă s. f., g.-d. art. cazácei; pl. cazáce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cazácă (-ci), s. f. – Bluză încheiată pînă în gît, cu mîneci largi. It. casacca (sec. XIX).

Intrare: cazacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caza
  • cazaca
plural
  • cazace
  • cazacele
genitiv-dativ singular
  • cazace
  • cazacei
plural
  • cazace
  • cazacelor
vocativ singular
plural

cazacă

  • 1. Bluză cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiată la gât într-o parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cîțiva [dintre excursioniști] sînt îmbrăcați în cazacă roșie. SAHIA, U.R.S.S. 123.
      surse: DLRLC

etimologie: