9 definiții pentru cavalerime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cavaleríme sf [At: ALECSANDRI, P. II, 158 / E: cavaler + -ime] 1-10 Mulțime de cavaleri (1-9, 12). 11 Cavalerie1 (1).

CAVALERÍME s. f. (Înv.) Cavalerie1. – Cavaler + suf. -ime.

CAVALERÍME s. f. (Înv.) Cavalerie1. – Cavaler + suf. -ime.

CAVALERÍME s. f. (Învechit) Cavalerie, călărime. Precum un lanț de valuri pe marea albăstrie, Cavalerimea-n linii se-ntinde pe cîmpie. ALECSANDRI, P. II 158.

CAVALERÍME s. f. (Înv.) Cavalerie1. – Din cavaler + suf. -ime.

CAVALERÍME f. rar Ansamblu de trupe constând din soldați călări; cavalerie; călărime. /cavaler + suf. ~ime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavaleríme (înv.) s. f., g.-d. art. cavalerímii

cavaleríme s. f., g.-d. art. cavalerímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAVALERÍME s. v. cavalerie, călărime.

cavalerime s. v. CAVALERIE. CĂLĂRIME.

Intrare: cavalerime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalerime
  • cavalerimea
plural
genitiv-dativ singular
  • cavalerimi
  • cavalerimii
plural
vocativ singular
plural

cavalerime

etimologie:

  • Cavaler + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09