cavalarie sf vz cavalerie²

cavalerie² sf [At: LET. II, 338/22 / V: ~larie, (pfm; înv) căvălărie / Pl: ~ii / E: it cavalleria] 1 (Iuz) Decorație (în grad de cavaler) Si: ordin. 2 (Liv) Rang de cavaler al unui ordin. 3-4 Instituție sau ordin al cavalerilor. 5 (Pex) Atitudine nobilă.

căvălărie sf vz cavalerie²

CAVALERÍE², cavalerii, s. f. (Învechit) Decorație (în grad de cavaler), ordin. Au trimes cavalerii la 3 prefecți, Iancu, Axentie și Balint. GHICA, A. 504. Cu mare bucurie am primit înștiințarea că ai primit cavaleria sfintei Anei. KOGĂLNICEANU, S. 42. – Variantă: (rar) căvălăríe (M. I. CARAGIALE, C. 10) s. f.

CĂVĂLĂRÍE s. f. v. cavalerie².

CAVALERÍE², cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor (I). 2. Decorație, ordin. – It. cavalleria.

CAVALERÍE¹ s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].

CAVALERÍE¹ s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie)

CAVALÉRIE² ~i f. 1) ist. Ordin al cavalerilor. 2) înv. Distincție militară; ordin în gradul de cavaler. /<it. cavalleria, fr. cavalerie

căvălărie f. pop. decorațiune. [Rus. KAVALERIĬA].

căvălăríe f. (ngr. kavallaria, cavalerie, adică „gradu de cavaler”). Pop. Medalie, decorațiune.

cavaleríe² (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile

cavaleríe (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile

căvălăríe s.f. (pop., înv.) decorație.