opțiuni

2 intrări

Articole pe această temă:

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cavalarie sf vz cavalerie2

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.

cavalerie2 sf [At: LET. II, 338/22 / V: ~larie, (pfm; înv) căvălărie / Pl: ~ii / E: it cavalleria] 1 (Iuz) Decorație (în grad de cavaler) Si: ordin. 2 (Liv) Rang de cavaler al unui ordin. 3-4 Instituție sau ordin al cavalerilor. 5 (Pex) Atitudine nobilă.

căvălărie sf vz cavalerie2

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Învechit) Decorație (în grad de cavaler), ordin. Au trimes cavalerii la 3 prefecți, Iancu, Axentie și Balint. GHICA, A. 504. Cu mare bucurie am primit înștiințarea că ai primit cavaleria sfintei Anei. KOGĂLNICEANU, S. 42. – Variantă: (rar) căvălăríe (M. I. CARAGIALE, C. 10) s. f.

CĂVĂLĂRÍE s. f. v. cavalerie2.

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor (I). 2. Decorație, ordin. – It. cavalleria.

CAVALERÍE1 s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].

CAVALERÍE1 s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie)

CAVALÉRIE2 ~i f. 1) ist. Ordin al cavalerilor. 2) înv. Distincție militară; ordin în gradul de cavaler. /<it. cavalleria, fr. cavalerie

căvălărie f. pop. decorațiune. [Rus. KAVALERIĬA].

căvălăríe f. (ngr. kavallaria, cavalerie, adică „gradu de cavaler”). Pop. Medalie, decorațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavaleríe2 (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile

cavaleríe (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căvălăríe s.f. (pop., înv.) decorație.

Intrare: cavalarie
cavalarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cavalerie (ordin)
cavalerie2 (ordin) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalerie
  • cavaleria
plural
  • cavalerii
  • cavaleriile
genitiv-dativ singular
  • cavalerii
  • cavaleriei
plural
  • cavalerii
  • cavaleriilor
vocativ singular —
plural —
căvălărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căvălărie
  • căvălăria
plural
  • căvălării
  • căvălăriile
genitiv-dativ singular
  • căvălării
  • căvălăriei
plural
  • căvălării
  • căvălăriilor
vocativ singular —
plural —

cavalerie (ordin) căvălărie învechit

  • 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor.
    surse: DEX '09
    • diferențiere livresc Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin.
      surse: DN
      • diferențiere1. Demnitate, atitudine nobilă.
        surse: DN
  • 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Au trimes cavalerii la 3 prefecți, Iancu, Axentie și Balint. GHICA, A. 504.
      surse: DLRLC
    • Cu mare bucurie am primit înștiințarea că ai primit cavaleria sfintei Anei. KOGĂLNICEANU, S. 42.
      surse: DLRLC

etimologie: