3 intrări

20 de definiții

cavál1 sn [At: ODOBESCU, S. I, 229 / Pl: ~e / E: tc kaval] Fluier mare ciobănesc făcut din lemn de paltin sau de alun, cu 5-6 găuri împărțite în două grupe Cf fluierar, fluieroi.

cavál2 sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: nct] Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume.

CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval.

CAVÁL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume. – Et. nec.

CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval.

CAVÁL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume. – Et. nec.

CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. În zori mă duc pe o margine de rîu Și stau și scot cavalul de la brîu. COȘBUC, P. I 288. [Zăpada] prin aer se propagă ca un vis de primăvară Ce-ar zîmbi din flori de piersic și răsunet de caval. MACEDONSKI, O. I 163. Și cavalul tot s-aude De departe, trist și vag; E o doină de la stînă. DEMETRESCU, C. 56. Merg pe cale Tot cîntînd, Din cavale Șuierînd. TEODORESCU, P. P. 679.

CAVÁL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume.

CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Tc. kaval.

cavál1 (fluier) s. n., pl. cavále

cavál2 (șănțuleț) s. n., pl. caváluri

cavál (fluier) s. n., pl. cavále

cavál (șănțuleț) s. n., pl. caváluri

cavál (cavale), s. n. – Fluier ciobănesc cu cinci găuri. – Mr. căval. Tc. kaval (Șeineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1135); cf. alb. kavali, bg., sb. kaval.

CAVÁL ~e n. Instrument muzical, asemănător cu fluierul, dar mai mare ca acesta, făcut din lemn de paltin sau de alun. /<turc. kaval

caval n. fluier mare ciobănesc cu viersul duios: în caval de jale ’mi cânta POP. [Turc. KAVAL].

cavál n., pl. e (turc. alb. bg. kavál). Fluĭer mare cĭobănesc (64 c.m.) cu șase găurĭ în grupe de cîte treĭ.

CAVĂL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între răsadnițe și straturi de legume. Mai era mult de lucru la cavaluri și trebuiau pregătite ogoarele de porumb. SADOVEANU, P. M. 242. – Pl. și: cavale.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

caval, fluier* mare cu „dop” și cinci găuri pentru degete, cu sunet moale, catifelat. Este răspândit în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și prin S Moldovei. În partea de mijloc a Moldovei, prin c. se înțelege fluierul mare fără dop și cu șase găuri.

CĂVAL, Dinu (AO XIV 105), < subst. caval.

Intrare: caval (fluier; -e)
caval (fluier; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caval cavalul
plural cavale cavalele
genitiv-dativ singular caval cavalului
plural cavale cavalelor
vocativ singular
plural
Intrare: caval (șanț; -uri)
caval (șanț; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caval cavalul
plural cavaluri cavalurile
genitiv-dativ singular caval cavalului
plural cavaluri cavalurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Căval
Căval nume propriu
nume propriu (I3)