10 definiții pentru caustobiolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s. n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [Pr.: ca-us-to-bi-o-] – Din germ. Kaustobiolithe.

caustobiolit sn [At: LTR2 / P: ca-us-to-bi-o~ / Pl: ~uri[1] / E: ger Kaustobiolithe] Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde.

  1. Părerea MDA2 în ceea ce privește pluralul diferă de celelalte dicționare, dar și de un alt compus similar: acaustobiolit, care are pluralul în ~e. — Ladislau Strifler

CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s. n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [Pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.

CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [Pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viață, lithos – piatră].

CAUSTOBIOLÍT s. n. rocă organogenă care are proprietatea de a arde. (< germ. Kaustobiolith)

CAUSTOBIOLÍT n. Rocă de origine organică cu proprietatea de a arde. [Sil. ca-us-, -bi-o-] /<germ. Kaustobiolithe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caustobiolít (ca-us-, -bi-o-) s. n., pl. caustobiolíte

caustobiolít s. n. (sil. ca-us-, -bi-o-), pl. caustobiolíte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caustobiolit, (engl.= caustobiolith) rocă organogenă, de obicei de natură vegetală, care poate arde și este folosită ca material combustibil (cărbunii de pământ, țițeiul). V. și acaustobiolit.

CAUSTO- „care arde, combustibil”. ◊ gr. kaustos „care arde” > germ. kausto- > rom. causto-.~biolit (v. bio-, v. -lit1), s. n., rocă sedimentară organogenă, ce poate fi utilizată drept combustibil.

Intrare: caustobiolit
caustobiolit substantiv neutru
  • silabație: ca-us-to-bi-o-lit info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caustobiolit
  • caustobiolitul
  • caustobiolitu‑
plural
  • caustobiolite
  • caustobiolitele
genitiv-dativ singular
  • caustobiolit
  • caustobiolitului
plural
  • caustobiolite
  • caustobiolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caustobiolit

  • 1. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: