2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CATILINÁRĂ, catilinare, s. f. 1. (La pl.) Titlul celor patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. Fig. Apostrofă vehementă la adresa cuiva. – Din fr. catilinaire.

CATILINÁRĂ, catilinare, s. f. 1. (La pl.) Titlul celor patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. Fig. Apostrofă vehementă la adresa cuiva. – Din fr. catilinaire.

catilináră sf [At: DA / Pl: ~re / E: lat catilinarius, fr catilinaire] 1 (Lpl) Nume generic al celor patru discursuri celebre ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2 (Fig) Cuvântare violentă împotriva unui personaj public care a abuzat de situația sa. 3 (Fig) Apostrofare vehementă la adresa cuiva.

CATILINÁRĂ s.f. 1. (Liv.) Nume generic al celor patru discursuri celebre ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. (Fig.) Apostrofă vehementă la adresa cuiva. [< fr. catilinaire, cf. Catilina – conspirator roman].

CATILINÁRĂ s. f. 1. cele patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. (fig.) apostrofă vehementă la adresa cuiva. (< fr. catilinaire)

catilinară f. 1. titlul a patru discursuri celebre ale lui Cicerone în contra lui Catilina; 2. fig. apostrofă vehementă în contra cuiva.

*catilinár, -ă adj. (lat. catilinarius). Ca al luĭ Catilina (celebru anarhist în vechea Romă), revoluționar, bolșevic: om cu caracter catilinar. S. f. Discurs vehement1 contra anarhiiĭ (ca al luĭ Cicerone contra luĭ Catilina).[1]

  1. 1. După îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului. În original, greșit: vechement. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catilináră s. f., g.-d. art. catilinárei; pl. catilináre

catilináră s. f., g.-d. art. catilinárei; pl. catilináre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catilinár (catilináră), adj. – Ambițios, fără scrupule. Lat. catilinarius, de la Catilina (sec. XIX). Cuvînt folosit mai ales de Eminescu și care trebuie să-i fi provenit din lecturile germane. – Der. catilinară, s. f. (catilinară, diatribă); catilinarism, s. n. (ambiție nemăsurată).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CATILINARĂ (de la Catilina, conjurat roman) 1 Denumire a celor patru discursuri rostite de Cicero (63 î.e.n.), în care demască conjurația lui Catilina (Orationes in Catilinam). 2 Discurs vehement și demascator împotriva cuiva.

Intrare: catilinară
catilinară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catilina
  • catilinara
plural
  • catilinare
  • catilinarele
genitiv-dativ singular
  • catilinare
  • catilinarei
plural
  • catilinare
  • catilinarelor
vocativ singular
plural
Intrare: catilinar
catilinar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catilinar
  • catilinarul
  • catilinaru‑
  • catilina
  • catilinara
plural
  • catilinari
  • catilinarii
  • catilinare
  • catilinarele
genitiv-dativ singular
  • catilinar
  • catilinarului
  • catilinare
  • catilinarei
plural
  • catilinari
  • catilinarilor
  • catilinare
  • catilinarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

catilinară

  • 1. (la) plural Titlul celor patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. figurat Apostrofă vehementă la adresa cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: apostrofă

etimologie: