2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catigorisit1 sn vz categorisit2

catigorisit2, ~ă a vz categorisit4

categorisi2 vt [At: DUMITRACHE, 426 / V: (înv) ~tig~, -gur- / Pzi: ~sésc / E: categorie2 + -isi] (Fam) 1 A face aprecieri nefavorabile despre cineva. 2 A învinui.

categorisi1 vt [At: DA ms / Pzi: ~sésc / E: categorie1 + -isi] 1 A ordona după categorii1 (3). 2 A pune lucrurile de același fel laolaltă.

categorisit3, ~ă a [At: DA ms / V: ~ti~, ~gu~ / Pl: ~iți, ~e / E: categorisi1] 1 Ordonat după categorii1 (3). 2 Pus laolaltă cu lucruri de același fel.

categorisit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: categorisi1] 1-2 Categorisire1 (1-2).

categorisit4, ~ă a [At: DA ms / V: ~ti~, ~gu~ / Pl: ~iți, ~e / E: categorisi2] (Fam) 1 Apreciat în mod defavorabil. 2 Învinuit2.

categorisit2 sn [At: MDA ms / V: ~ti~, ~gu~ / Pl: ~uri / E: categorisi2] (Fam) 1 Categorisire2 (1). 2 Învinuire.

catigorisi v vz categorisi2

CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A așeza ceva după categorii (3). 2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva; p. ext. a vorbi de rău pe cineva. [Var.: (înv.) catigorisí vb. IV] – Din ngr. katigórisa (aor. lui katigorí).

CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A așeza ceva după categorii (3). 2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva; p. ext. a vorbi de rău pe cineva. [Var.: (înv.) catigorisí vb. IV] – Din ngr. katigórisa (aor. lui katigorí).

CATIGORISÍ vb. IV v. categorisi.

CATIGORISÍ vb. IV v. categorisi.

CATIGORISÍ vb. IV v. categorisi.

CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) 1. (Cu privire la obiecte, mărfuri etc.) A așeza după categorii, a pune pe categorii. V. clasa, clasifica. 2. (Cu privire la persoane) A califica, a caracteriza; p. ext. a aprecia (în chip nefavorabil), a vorbi de rău. își măsura noii mușterii.Scursura iarmaroacelor!îi categorisi pentru sine. V. ROM. aprilie 1954, 132. Spune tot ce or ai... și categorisește-mă cum poftești. SADOVEANU, Z. C. 299. – Variantă: (învechit) catigorisí (CARAGIALE, S. N. 30, ALECSANDRI, T. 1265) vb. IV.

CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A așeza ceva după categorii. 2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva; p. ext. a vorbi de rău pe cineva. [Var.: (înv.) catigorisí vb. IV] – Din categorie.

CATIGORISÍ vb. IV. v. categorisi.

A CATEGORISÍ ~ésc tranz. fam. 1) (mărfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza pe categorii sau în clase; a clasa; a tria. 2) fig. (persoane) A aprecia într-o formă definitivă (incluzând într-o anumită categorie); a clasa; a cataloga. /<ngr. katigórisa

catigorisì v. a calomnia (învechit): nimeni n’ar avea dreptate să mă catigorisească AL. [Gr. mod.].

catigorisésc v. tr. (ngr. katigoró, aor. katigórisa). Vechĭ. Calomniez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

categorisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. categorisésc, imperf. 3 sg. categoriseá; conj. prez. 3 să categoriseáscă

categorisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. categorisésc; imperf. 3 sg. categoriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. categoriseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATEGORISÍ vb. v. califica, face, numi.

arată toate definițiile

Intrare: categorisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • categorisi
  • categorisire
  • categorisit
  • categorisitu‑
  • categorisind
  • categorisindu‑
singular plural
  • categorisește
  • categorisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • categorisesc
(să)
  • categorisesc
  • categoriseam
  • categorisii
  • categorisisem
a II-a (tu)
  • categorisești
(să)
  • categorisești
  • categoriseai
  • categorisiși
  • categorisiseși
a III-a (el, ea)
  • categorisește
(să)
  • categorisească
  • categorisea
  • categorisi
  • categorisise
plural I (noi)
  • categorisim
(să)
  • categorisim
  • categoriseam
  • categorisirăm
  • categorisiserăm
  • categorisisem
a II-a (voi)
  • categorisiți
(să)
  • categorisiți
  • categoriseați
  • categorisirăți
  • categorisiserăți
  • categorisiseți
a III-a (ei, ele)
  • categorisesc
(să)
  • categorisească
  • categoriseau
  • categorisi
  • categorisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • catigorisi
  • catigorisire
  • catigorisit
  • catigorisitu‑
  • catigorisind
  • catigorisindu‑
singular plural
  • catigorisește
  • catigorisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • catigorisesc
(să)
  • catigorisesc
  • catigoriseam
  • catigorisii
  • catigorisisem
a II-a (tu)
  • catigorisești
(să)
  • catigorisești
  • catigoriseai
  • catigorisiși
  • catigorisiseși
a III-a (el, ea)
  • catigorisește
(să)
  • catigorisească
  • catigorisea
  • catigorisi
  • catigorisise
plural I (noi)
  • catigorisim
(să)
  • catigorisim
  • catigoriseam
  • catigorisirăm
  • catigorisiserăm
  • catigorisisem
a II-a (voi)
  • catigorisiți
(să)
  • catigorisiți
  • catigoriseați
  • catigorisirăți
  • catigorisiserăți
  • catigorisiseți
a III-a (ei, ele)
  • catigorisesc
(să)
  • catigorisească
  • catigoriseau
  • catigorisi
  • catigorisiseră
Intrare: categorisit
categorisit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • categorisit
  • categorisitul
  • categorisitu‑
  • categorisi
  • categorisita
plural
  • categorisiți
  • categorisiții
  • categorisite
  • categorisitele
genitiv-dativ singular
  • categorisit
  • categorisitului
  • categorisite
  • categorisitei
plural
  • categorisiți
  • categorisiților
  • categorisite
  • categorisitelor
vocativ singular
plural
catigorisit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catigorisit
  • catigorisitul
  • catigorisitu‑
  • catigorisi
  • catigorisita
plural
  • catigorisiți
  • catigorisiții
  • catigorisite
  • catigorisitele
genitiv-dativ singular
  • catigorisit
  • catigorisitului
  • catigorisite
  • catigorisitei
plural
  • catigorisiți
  • catigorisiților
  • catigorisite
  • catigorisitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

categorisi catigorisi familiar

  • 1. A așeza ceva după categorii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clasa tria
  • 2. figurat A califica, a caracteriza pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: califica caracteriza cataloga un exemplu
    exemple
    • Spune tot ce vrai... și categorisește-mă cum poftești. SADOVEANU, Z. C. 299.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A vorbi de rău pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Își măsura noii mușterii. – Scursura iarmaroacelor! – îi categorisi pentru sine. V. ROM. aprilie 1954, 132.
        surse: DLRLC

etimologie: