6 definiții pentru catehumenă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
catehúmen, ~ă smf [At: DOSOFTEI, MOL., ap. DA ms / V: ~ecu~, -tih~ / Pl: ~i, ~e / E: lat catechumenus] Persoană care învață preceptele religiei creștine spre a se pregăti pentru primirea botezului.
CATEHÚMEN, -Ă, catehumeni, -e, s. m. și f. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv). – Din fr. catéchumène.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CATEHÚMEN, -Ă, catehumeni, -e, s. m. și f. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv). – Din fr. catéchumène.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CATEHÚMEN, -Ă s. m. f. adult care primește învățătura religioasă în vederea botezului (în creștinismul primitiv). (< fr. catéchumène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CATEHÚMEN ~a (~i, ~e) m. și f. (în creștinismul primitiv) Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului într-o nouă religie. /<fr. catéchumene
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
catehúmenă s. f., g.-d. art. catehúmenei; pl. catehúmene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
catehúmenă s. f., g.-d. art. catehúmenei; pl. catehúmene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
catehumen, -ă catehumen catehumenă
- 1. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv).surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- limba franceză catéchumènesurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00