13 definiții pentru cazuist
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAZUIST, -Ă, cazuiști, -ste, s. m. și f. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Din fr. casuiste.
CAZUIST, -Ă, cazuiști, -ste, s. m. și f. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Din fr. casuiste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cazuist sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 24 / P: ~zu-ist / Pl: ~iști / E: fr casuiste] 1 Teolog care caută să rezolve cazurile de conștiință. 2 (Pex) Cel căruia îi place să analizeze, până în cele mai mici amănunte, fiecare caz, pentru a da o soluție cât mai exactă și mai documentată. 3 (Pex) Persoană care aplică metodele cazuisticii, servindu-se de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAZUIST, cazuiști, s. m. Persoană care stăpînește și aplică metodele cazuisticii, care se servește cu abilitate de argumente ingenioase și rafinate, logice în aparență, false în fond.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAZUIST, cazuiști, s. m. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Fr. casuiste.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAZUIST, -Ă s.m. și f. Specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase și subtile, logice în aparență, dar false în fond. [Pron. -zu-ist. / cf. fr. casuiste, sp. casuista < lat. bis. casus – caz de conștiință].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAZUIST, -Ă s. m. f. specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase, logice în aparență, false în fond. (< fr. casuiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAZUIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Teolog care rezolva problemele morale aplicând metodele cazuisticii. 2) Persoană care, în susținerea unor teze îndoielnice, recurge la argumente sofistice. [Sil. -zu-ist] /<fr. casuiste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cazuist m. teolog care instruiește morala și rezolvă cazurile de conștiință.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cazuíst m. (d. lat. casus, caz). Teolog care rezolvă cazurile de conștiință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
casuist, ~ă a vz cazuist
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cazuist s. m., pl. cazuiști
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cazuist s. m., pl. cazuiști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cazuist s. m., pl. cazuiști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cazuist, cazuiștisubstantiv masculin cazuistă, cazuistesubstantiv feminin
- 1. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- casuiste DEX '09 DEX '98 DN