3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor.

CASTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor.

castor [At: GOLESCU, Î. 51 / A și: (înv) ~tor / Pl: ~i / E: fr, lat castor] 1 sm (Zlg) Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor Si: biber (Castor canadensis). 2 sn Blana castorului (1). 3 sn Îmbrăcăminte confecționată din castor (2). 4 sn Postav făcut din părul de castor (1) amestecat cu lână Si: (iuz) castorină. 5 sa[1] Îmbrăcăminte confecționată din castor (4).

  1. Probabil si Ladislau Strifler

CASTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe marginea rîurilor, locuințe făcute cu mare măiestrie; biber. Mă gîndesc că așa au trecut [cocorii] și pe vremea cînd pe aici... castorii își făureau zăgazuri în apa Voievodesei. C. PETRESCU, A. 307. Frați, zise un castor Zidar de soiul lui, Eu asta socotesc: De mi-ați da ajutor, Să m-apuc să clădesc Zid tare de pămînt. ALEXANDRESCU, P. 168. 2. Blana prețioasă a animalului descris mai sus. Căciulă de castor. ♦ Postav făcut din părul acestui animal. Ai văzut ce potcapice aude castor de cel mai bun și cu lustru pe dînsele. HOGAȘ, M. N. 144.

CASTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe malul apelor, locuințe făcute cu măiestrie (Castor canadensis); biber. 2. Blana prețioasă a castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Fr. castor (lat. lit. castor).

CASTOR s.m. Mamifer rozător care trăiește în colonii acvatice și care își face cu multă măiestrie cuiburi pe marginea rîurilor; biber. // s.n. Blana prelucrată a acestui animal. ♦ Postav făcut din păr de castor. [< fr., lat. castor].

CASTOR I. s. m. mamifer rozător semiacvatic care își face cuiburi pe marginea râurilor; biber. II. s. n. blana prelucrată a acestui animal. ◊ postav din păr de castor (I). (< fr., lat. castor)

CASTOR1 ~i m. 1) Mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; biber. 2) Blana acestui mamifer; biber. /<lat., fr. castor

CASTOR2 n. Postav confecționat din părul acestui animal. /<lat., fr. castor

castor m. 1. mamifer din ordinul rozătoarelor, foarte răspândit în Siberia și Canada; ei locuiesc în părți acvatice, unde petrec în familii și își clădesc bordeie, lucrând noaptea; pielea lor dă un puf întrebuințat pentru fabricarea pălăriilor de pâslă; castorii, exterminați mai în toată Europa, sunt încă destul de comuni în părțile băltoase de pe lângă Dunăre; 2. pălărie din păr de castor; 3. un fel de piele de căprioară.

Castor m. Mit. fiul lui Joie și al Ledei, frate geamăn cu Pollux; acești doi frați, numiți și Dioscurii, formează pe cer constelațiunea Gemenilor.

*cástor și (maĭ rar) castór m. (vgr. kástor, kástoros, lat. cástor, cástoris, it. castóro și castóre, fr. castor). Breb, biber, un animal anfibiŭ rozător cu pĭcĭoarele din apoĭ palmate și cu coada solzoasă și lată p. a înota. Un fel de stofă din care se fac pălăriĭ boĭereștĭ și potcapurĭ. – Odinioară eraŭ și în Eŭropa (pin Germania și Rusia) mulțĭ castorĭ. Astăzĭ îs rarĭ pin Eŭropa, da-s încă foarte numeroșĭ în Canada și Siberia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

castor2 (blană, postav) s. n.

castor1 (animal) s. m., pl. castori

castor1 (animal) s. m., pl. castori

castor (animal) s. m., pl. castori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CASTOR s. (ZOOL.; Castor) biber, (reg.) breb. (Blană de ~.)

CASTOR s. (ZOOL.; Castor) biber, (reg.) breb. (Blană de ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Castor, unul dintre dioscuri și fratele lui Pollux (v. Dioscuri).

CASTOR și POLLUX (numiți și DIOSCURI) (în mitologia greacă), frați gemeni, fii lui Zeus și ai Ledei. Semizei, dispuneau alternativ de nemurire. După moarte, au fost transformați în planete și așezați în zodiac sub numele de Gemenii. Simbol al dragostei frățești și al prieteniei desăvârșite.

CASTOR (< fr., lat.) s. m. 1. Mamifer rozător semiacvatic din Europa și America de Nord, lung de 75-95 cm (din care coada are c. 30 cm), cu labele din spate palmate și cu coada lățită (Castor fiber și Castor canadensis). Trăiește în colonii, construind „sate” și zăgazuri, care barează apa; are blană prețioasă. Longevitate: 20 de ani. Sin.: biber; breb. 2. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din păr de castor (1).

Castor și Polux – eroi din mitologia greacă, cunoscuți și sub numele de Dioscuri (copiii lui Zeus). Legenda spune că Zeus, îndrăgostit de frumoasa Leda, s-a prelăcut în lebădă, spre a o seduce. Leda a zămislit două ouă: unul, de la bărbatul ei Tyndareus, regele Spartei, a dat viață lui Castor și Clitemnestrei – celălalt, de la Zeus, i-a născut pe Elena și Polux. Cei doi frați gemeni Castor și Polux, unul muritor iar celălalt înzestrat cu darul nemuririi datorită părintelui său divin, s-au iubit nespus. Nedespărțiți în toate acțiunile lor, ei au devenit simbolul frăției și al vitejiei. Castor fiind răpus într-o luptă, Polux rugă pe Zeus, tatăl său, să-l lase să moară împreună cu fratele iubit. Stăpînul zeilor îi propuse: ori să trăiască mai departe singur și veșnic tînăr, ori împreună cu fratele geamăn, o zi în Infern și altă zi în Olimp. Polux acceptă de îndată ultima propunere, spre a nu se despărți de Castor nici după moarte. Astfel ei simbolizează frăția ideală, prietenia desăvirșită. Legenda lui Castor și Polux a fost o bogată sursă de inspirație pentru creatorii de artă [menționăm celebrul tablou de Rubens și opera în cinci acte a compozitorului francez Rameau (1737), purtînd numele celor doi eroi mitologici]. Personajul Vasili Ivanovici, din Părinți și copii de Turgheniev, spune la un moment dat: „Mă uit la voi, tinerii mei prieteni... Cîtă putere, cîtă tinerețe în plină floare, cîte aptitudini, cît talent! Castor și Polux! Nici mai mult, nici mai puțin”. Și apoi adaugă: „Dioscurii! Dioscurii!” (cap. XXI). MIT.

Intrare: castor (animal)
castor1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castor
  • castorul
  • castoru‑
plural
  • castori
  • castorii
genitiv-dativ singular
  • castor
  • castorului
plural
  • castori
  • castorilor
vocativ singular
plural
Intrare: castor (blană)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castor
  • castorul
  • castoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • castor
  • castorului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Castor (n.p.)
Castor (n.p.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Castor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

castor, castorisubstantiv masculin

  • 1. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor (Castor canadensis). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: biber breb
    • format_quote Mă gîndesc că așa au trecut [cocorii] și pe vremea cînd pe aici... castorii își făureau zăgazuri în apa Voievodesei. C. PETRESCU, A. 307. DLRLC
    • format_quote Frați, zise un castor Zidar de soiul lui, Eu asta socotesc: De mi-ați da ajutor, Să m-apuc să clădesc Zid tare de pămînt. ALEXANDRESCU, P. 168. DLRLC
etimologie:

castorsubstantiv neutru

  • 1. Blana castorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Căciulă de castor. DLRLC
    • 1.1. Postav făcut din părul acestui animal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ai văzut ce potcapice au – de castor de cel mai bun și cu lustru pe dînsele. HOGAȘ, M. N. 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.