2 intrări
Articole pe această temă:
9 definiții
CASCĂ-GÚRĂ s. m. și f. v. gură-cască.
CASCĂ-GÚRĂ s. m. Gură-cască.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cáscă-gúră s. m. și f., g.-d. lui cáscă-gúră; pl. cáscă-gúră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cáscă-gúră s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CASCĂ-GÚRĂ s. gură-cască, gură-căscată, (pop.) căscăund. (E un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cască-gură m. cel ce și pierde timpul privind la tot ce întâlnește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cáscă-gúră, V. gură-cască.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gură-cáscă și (maĭ rar) cască-gúră m., gen. al luĭ. Fam. Prost, bleg. – Se poate zice și o gură-cască (despre o femeĭe).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
CASCĂ-GURĂ s. gură-cască, gură-căscată, (pop.) căscăund. (E un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cască-gură (fem.)
cască-gură2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
| substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cască-gură | cască-gură |
| plural | cască-gură | cască-gură | |
| genitiv-dativ | singular | cască-gură | cască-gură |
| plural | cască-gură | cască-gură | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: cască-gură (masc.)
cască-gură1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
| substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cască-gură | cască-gură |
| plural | cască-gură | cască-gură | |
| genitiv-dativ | singular | cască-gură | cască-gură |
| plural | cască-gură | cască-gură | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cască-gură
- surse: DLRLC Sinonime