opțiuni

3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

casar sm [At: DA / V: ~e, căs~, ~iu / Pl: ~i / E: casă2 + -ar] (Îrg) Casier.

casare1 sm vz casar

casariu sm vz casar

căsar2 [At: PRAV. MOLD. 76/1 / Pl: ~i / E: casă1 + -ar] 1-2 sm, a (înv) (Om) căsătorit. 3 sm (Mar) Bărbat care lucrează acasă Si: casnic.

căsar1 sm vz casar

cășar [At: (a 1810) URICARIUL XIV, 239/16 / Pl: ~i, (reg) ~șeri, (2) ~e / E: caș + -ar] 1 sm Persoană care face caș (la stână) Si: baci. 2 sn Calup de lemn, ca o cutie, crestată pe părțile dinăuntm, în care se tescuiește cașul, dându-i-se forma unei turte Si: formă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+cășar s. m., pl. cășari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂSAR s. v. bărbat, gospodar, soț.

căsar s. v. BĂRBAT. GOSPODAR. SOȚ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căsar, căsari, s.m. (reg.) Cel ce rămâne acasă și are grijă de gospodărie. – Din casă + suf. -ar.

căsar, căsari, s.m. – (reg.) Cel ce rămâne acasă și are grijă de gospodărie (Papahagi, 1925; Budești, Mara). – Din casă + suf. -ar.

Intrare: casar
casar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
casariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căsar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsar
  • căsarul
  • căsaru‑
plural
  • căsari
  • căsarii
genitiv-dativ singular
  • căsar
  • căsarului
plural
  • căsari
  • căsarilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cășar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cășar
  • cășarul
plural
  • cășari
  • cășarii
genitiv-dativ singular
  • cășar
  • cășarului
plural
  • cășari
  • cășarilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)