CARTULAR s. n. culegere de titluri (scrieri) referitoare la drepturile unei mănăstiri sau biserici. (< fr. cartulaire, lat. chartularium)

cartular n. colecțiune de documente relative la o biserică sau mănăstire catolică.

*cartulár n., pl. e, saŭ -áriŭ n. (lat. chartularium, d. chártula, dim. d. charta, cartă. V. cărturar). Culegere de acte relative la drepturile uneĭ mînăstirĭ orĭ bisericĭ catolice.

cărturar [At: COD. VOR. 48/6 / V: (înv) ~ulariu sm, ~ulare sf / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: ngr ϰαρτουλάριος] 1 sm (Înv) Învățat evreu cunoscător și tălmăcitor al legii. 2 sm (Înv) Persoană care știe să citească și să scrie Si: (Mar) cărtureț (1). 3 sm Persoană care știe carte (multă) Si: (Mar) cărtureț (2). 4-7 sm (Îrg) Persoană care lucra în administrație ca arhivar, secretar, registrator, grămătic. 8 sm (Înv; nob) Cartofor. 9 sn (Trs) Dulap de cărți sau de documente construit în perete. 10 sn (Trs) Dulăpior în care se păstrează cărți de rugăciune sau calendare, construit între doi pereți longitudinali.

cărturár și (vechĭ) -lár m. (lat. chartularius, arhivar, d. chártula, hîrtioară, act; ngr. hartulários, vsl. harŭtularŭ. V. cartular). Om care știe să citească și să scrie. Cult, erudit. La vechiĭ Jidanĭ, jurisconsult, avocat: cărturariĭ și fariseiĭ. Cartofor. V. intelectual.

cartular s. n., pl. cartulare