CARTUȘ, cartușe, s. n. 1. Tub de metal prevăzut cu o capsă, cu material exploziv de azvîrlire și cu proiectil, servind ca muniție pentru armamentul portativ; (la armele de vînătoare) tub de carton cu capsă, cu încărcătură de pulbere și alice. Nici un cartuș străin nu mai pătrunde. BOGZA, A. I. 584. Luai revolverul, îi așezai cartușe în toate cele șase țevi. VLAHUȚĂ, O. A. 150. ♦ Bucată cilindrică de exploziv care servește la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat, de obicei în formă de sul. în parte desfăcut, cu un spațiu liber la mijloc pentru inscripții, monograme etc.