carpatic, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr karpatique] 1 Care aparține Munților Carpați Si: carpatin (1). 2 Care se referă la Munții Carpați Si: carpatin (2). 3 Specific munților Carpați Si: carpatin (3). 4 Care provine din Munții Carpați Si: carpatin (4).

CARPATIC, -Ă, carpatici, -e, adj. Din munții Carpați, al Carpaților. Vulturii carpatici.

CARPATIC, -Ă, carpatici, -ce, adj. Din munții Carpați, al Carpaților. – Fr. karpatique.

CARPATIC, -Ă adj. din munții Carpați, referitor la Carpați; carpatin. (< fr. carpatique)

CARPATIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de munții Carpați; propriu munților Carpați. Peisaj ~. /<fr. carpathique

carpatic a. din Carpați: vulturii carpatici cu sborul îndrăzneț AL.

*carpátic și -tin, -ă adj. Din saŭ de la munțiĭ Carpațĭ.

carpatic adj. m., pl. carpatici; f. carpatică, pl. carpatice

carpatic adj. m., pl. carpatici; f. carpatică, pl. carpatice

carpatic adj. m., pl. carpatici; f. sg. carpatică, pl. carpatice

CARPATIC adj. carpatin. (Cerb ~.)

CARPATIC adj. carpatin. (Cerb ~.)

Antennaria carpatica (Wahlenb.) Bluff et Fingerh. (syn. Gnaphalium carpaticum Wahlenb.). Specie care înflorește vara. Flori galbene- albicioase, dispuse în capitule (înconjurate de un involucru cu foliolele lanceolate, vîrf bont, cele exterioare pîsloase, cele interioare pergamentoase, maronii-oliv; așezate imbricat) așezate într-o umbelă terminală, viguroasă, semirotundă. Frunzele tulpinale lanceolate, cele bazale spatulate îngustîndu-se în pețiol, nedentate, pe ambele părți pîsloase. Plantă fără stoloni, înaltă pînă la. 15 cm, neramificată, fără lăstari, înfrunzită, pîsloasă.

Campanula carpatica Jacq. Specie ce înflorește vara. Flori diferit colorate, albe, albastre, mov-lavand, campanulate, mari, solitare sau cîteva pe o tulpină scurtă, adesea formează ciorchini mari. Plantă înaltă de 24-40 cm.