8 definiții pentru carotieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. carottier.

CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. carottier.

carotiéră sf [At: DEX2 / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: fr carottier] Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a caratelor (2) din gaura de sondă.

CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Aparat folosit pentru tăierea și extragerea carotelor2. [Pr.: -ti-e-] – Fr. carottier.

CAROTIÉRĂ s.f. Aparat pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II) [în DN] din fundul găurilor de sondă. [Pron. -ti-e-. / < fr. carottière].

CAROTIÉRĂ s. f. 1. sondeză pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II). 2. aparat folosit pentru a face sondaje și a lua eșantioane din fundul oceanelor. (< fr. carottière)

CAROTIÉRĂ ~e f. Dispozitiv de foraj folosit pentru extragerea la suprafață a carotelor din sonde. [Sil. -ti-e-] /<fr. carottiere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carotiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. carotiérei; pl. carotiére

carotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. carotiérei; pl. carotiére

Intrare: carotieră
carotieră substantiv feminin
  • silabație: -ti-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotie
  • carotiera
plural
  • carotiere
  • carotierele
genitiv-dativ singular
  • carotiere
  • carotierei
plural
  • carotiere
  • carotierelor
vocativ singular
plural

carotieră

  • 1. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor din gaura de sondă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Aparat folosit pentru a face sondaje și a lua eșantioane din fundul oceanelor.
    surse: MDN '00

etimologie: