2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAROTENOÍD, -Ă, carotenoízi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care conține caroten. 2. S. n. Pigment asemănător cu carotenul. (din fr. caroténoïde)

CAROTENOÍDĂ, carotenoide, s. f. Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie. [Pr.: -no-i-.Var.: carotinoíd s. n., carotinoídă s. f.] – Din fr. caroténoïde.

CAROTINOÍD s. n. v. carotenoidă.

CAROTINOÍD s. n. v. carotenoidă.

CAROTINOÍDĂ s. f. v. carotenoidă.

CAROTINOÍDĂ s. f. v. carotenoidă.

carotenoi sf [At: DEX2 / V: ~tinoid sn, ~tin~ / P: ~no-i~ / Pl: ~de / E: fr caroténoïde] Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie.

carotinoíd sn vz carotenoidă

carotinoídă sf vz carotenoidă

CAROTENOÍDĂ, carotenoide, s. f. Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie. [Pr.: -no-i-Var.: carotinoíd s. n., carotinoídă s. f.] – Din fr. caroténoide.

CAROTENOÍDE s.f.pl. Materii colorante naturale, galbene, portocalii sau roșii, răspândite în regnul animal și vegetal; poliene. [Pron. -no-i-, sg. carotenoidă. / < fr. caroténoides, cf. gr. karoton – morcov, eidos – formă].

CAROTENOÍDĂ ~e f. Materie colorantă, de origine vegetală, folosită în alimentație și în industria textilă. [Sil. -no-i-] /<fr. caroténoïde


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carotenoíd adj. m., pl. carotenoízi; f. sg. carotenoídă, pl. carotenoíde

Intrare: carotenoid
carotenoid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotenoid
  • carotenoidul
  • carotenoidu‑
  • carotenoi
  • carotenoida
plural
  • carotenoizi
  • carotenoizii
  • carotenoide
  • carotenoidele
genitiv-dativ singular
  • carotenoid
  • carotenoidului
  • carotenoide
  • carotenoidei
plural
  • carotenoizi
  • carotenoizilor
  • carotenoide
  • carotenoidelor
vocativ singular
plural
Intrare: carotenoidă
carotenoidă substantiv feminin
  • pronunție: -no-i-
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotenoi
  • carotenoida
plural
  • carotenoide
  • carotenoidele
genitiv-dativ singular
  • carotenoide
  • carotenoidei
plural
  • carotenoide
  • carotenoidelor
vocativ singular
plural
carotinoid substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotinoid
  • carotinoidul
  • carotinoidu‑
plural
  • carotinoide
  • carotinoidele
genitiv-dativ singular
  • carotinoid
  • carotinoidului
plural
  • carotinoide
  • carotinoidelor
vocativ singular
plural
carotinoidă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotinoi
  • carotinoida
plural
  • carotinoide
  • carotinoidele
genitiv-dativ singular
  • carotinoide
  • carotinoidei
plural
  • carotinoide
  • carotinoidelor
vocativ singular
plural
carotenoid2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotenoid
  • carotenoidul
  • carotenoidu‑
plural
  • carotenoide
  • carotenoidele
genitiv-dativ singular
  • carotenoid
  • carotenoidului
plural
  • carotenoide
  • carotenoidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carotenoid

  • 1. (Despre substanțe) Care conține caroten.
    surse: MDN '00

etimologie:

carotenoidă carotinoid carotinoidă carotenoid

  • 1. Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Materii colorante naturale, galbene, portocalii sau roșii, răspândite în regnul animal și vegetal.
    surse: DN sinonime: poliene
  • diferențiere Materie colorantă, de origine vegetală, folosită în alimentație și în industria textilă.
    surse: NODEX

etimologie: