6 definiții pentru carnețel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.Carnet + suf. -el.

CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.Carnet + suf. -el.

carnețél sn [At: DA / Pl: ~e / E: carnet + -el] 1-2 (Șhp) Carnet (1) (mic).

CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet (1). Mîini harnice notau în carnețele... Și cifrele notate... Oțel erau și fapte grăitoare. TULBURE, în POEZ. N. 445.

CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carnețél s. n., pl. carnețéle

carnețél s. n., pl. carnețéle

Intrare: carnețel
carnețel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carnețel
  • carnețelul
  • carnețelu‑
plural
  • carnețele
  • carnețelele
genitiv-dativ singular
  • carnețel
  • carnețelului
plural
  • carnețele
  • carnețelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carnețel

  • 1. Diminutiv al lui carnet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mîini harnice notau în carnețele... Și cifrele notate... Oțel erau și fapte grăitoare. TULBURE, în POEZ. N. 445.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Carnet + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09