11 definiții pentru carmelit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARMELÍT, -Ă, carmeliți, -te, s. m. și f. Călugăr catolic care aparține unui ordin înființat în Spania în sec. XIII. – Din fr. carmélite.

carmelít, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fr carmélite] 1 smf Călugăr(iță) catolic(ă) care aparține unui ordin înființat în Spania în sec. XIII. 2 a Care aparține carmeliților (1). 3 a Care provine de la carmeliți (1). 4 a Referitor la carmeliți (1). 5 a Specific carmeliților.

CARMELÍT, -Ă, carmeliți, -te, s. m. și f. Călugăr(iță) catolic(ă) care aparține unui ordin înființat în Spania în sec. XIII. – Din fr. carmélite.

CARMELÍT, -Ă, carmeliți, -te, s. m. și f. Călugăr(iță) catolic(ă) făcând parte dintr-un ordin înființat în Spania, în sec. al XIII-lea. – Fr. carmélite.

CARMELÍT, -Ă s.m. și f. Membru al unui ordin călugăresc catolic, constituit în Palestina în sec. XII. [Cf. fr. carmélite, it. carmelita < Carmel – munte în Palestina].

CARMELÍT, -Ă I. s. m. f. membru al unui ordin călugăresc catolic, celebru prin austeritatea sa. II. adj. inv., s. n. (de) culoare de un brun pal. (< fr. carmélite)

CARMELÍT ~tă (~ti, ~te) m. și f. (în Palestina în sec. XII) Membru al unui ordin călugăresc catolic. /<fr. carmélite

*carmelít, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu Munteluĭ Carmel, din Palestina. Acesta e un ordin de cavalerĭ instituit de Enric IV la 1608 și unit cu ordinu Sfîntuluĭ Lazar. Adj. De carmelit: mînăstire carmelită. Coloare carmelită, castaniŭ deschis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARMELIT, -Ă (< fr.) s. m. și f. 1. Călugăr(iță) catolic(ă) făcînd parte din ordinul religios apărut spre 1180 într-o comunitate de eremiți adunați pe muntele Carmel, în Palestina. S-au stabilit în Europa, în 1235, adoptînd regulile de organizare ale dominicanilor (1431). În 1562, Sf. Ioan al Crucii și Tereza de Avila au reformat ordinul. ♦ carmeliți desculți = c. care au urmat Reforma.

Intrare: carmelit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carmelit
  • carmelitul
  • carmelitu‑
plural
  • carmeliți
  • carmeliții
genitiv-dativ singular
  • carmelit
  • carmelitului
plural
  • carmeliți
  • carmeliților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carmelit, -ă carmelită

  • 1. Călugăr(iță) catolic(ă) care aparține unui ordin înființat în Spania în secolul XIII.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: