caricat, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, VI / Pl: ~ați, ~e / E: carica¹] (Iuz) Caricaturizat.

caricá² v vz cărica

carica¹ vt [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 11/5 / Pzi: ~chez / E: it caricare] 1 (Iuz) A caricaturiza. 2 A încărca o navă.

căricat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~igat, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: cărica] (Reg) 1 Rotund. 2 Rotat. 3 (Îs) Măr ~ Soi de măr timpuriu.

CARICÁ vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare].

CARICÁ vb. tr. 1. a încărca o navă. 2. a exagera, a șarja. (< it. caricare, lat. carricare)

CĂRICAT adj. (Ban.) Învîrtit, sucit. Kĕrikat, Rotatus. AC, 345. Etimologie: cărica. Vezi și cărica, cărică.

caricá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carícă

CARICA L., CARICA, fam. Caricaceae. Gen originar din America tropicală și subtropicală, cca 40 specii, arbuști sau arbori (pînă la 10 m înălțime). Tulpină moale, falsă, cu urme lăsate de frunzele căzute. Frunze mari, persistente, coriacee, lung-pețiolate, simple, lobate sau palmat-sectate, verzi-gălbui. La plantele femele frunzele sînt mai puțin lobate. Plantă dioică. Flori galbene, mărunte, cele femele în corimbi scurți, cu corola liberă sau concrescută la bază, cele mascule în panicule lung-pedunculate și corola concrescută în formă de pîl- nie sau tub. Fruct galben-roșiatic, se aseamănă la gust cu pepenele galben. Semințe mici, negre, acoperite de un arii mucilaginos. în condiții de seră se obțin numai în urma polenizării artificiale. Fructifică în al 3-lea sau al 4-lea an de la însămînțare.