2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARENÁTĂ ~e f. 1) la pl. Subclasă de păsări, având sternul prevăzut cu carenă. 2) Pasăre din această subclasă. /<fr. carinates

carenat2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: fr caréné] 1 a În formă de carenă (1). 2 sfp Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (3).

carenát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: carena] 1-5 Carenaj (1-5).

CARENÁT, -Ă, carenați, -te, adj., s. f. 1. Adj. În formă de carenă (1), de luntre. 2. S. f. pl. Grup de vertebrate ce cuprinde majoritatea ordinelor existente de păsări, având ca trăsătură principală sternul foarte bine dezvoltat, prevăzut cu o carenă (2). – Din fr. caréné.

CARENÁT, -Ă, carenați, -te, adj., s. f. 1. Adj. În formă de carenă (1), de luntre. 2. S. f. pl. Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (2). – Din fr. caréné.

CARENÁT, -Ă adj. În formă de carenă, de luntre. [Cf. fr. caréné].

CARENÁTE s.f.pl. Subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4) [în DN]; (la sg.) pasăre din această subclasă. [Sg. (după unele surse) carenată, (după altele) carenat. / < fr. carinates].

CARENÁTE s. f. pl. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4). (< fr. carinates)

CARENÁT ~tă (~ți, ~te) bot. Care ține de carenă; propriu carenei. /<fr. caréné


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carenátă s. f., g.-d. art. carenátei; pl. carenáte

carenátă s. f., pl. carenáte

*carenát adj. m., pl. carenáți; f. carenátă, pl. carenáte

Intrare: carenată
carenată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carena
  • carenata
plural
  • carenate
  • carenatele
genitiv-dativ singular
  • carenate
  • carenatei
plural
  • carenate
  • carenatelor
vocativ singular
plural
Intrare: carenat
carenat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carenat
  • carenatul
  • carenatu‑
  • carena
  • carenata
plural
  • carenați
  • carenații
  • carenate
  • carenatele
genitiv-dativ singular
  • carenat
  • carenatului
  • carenate
  • carenatei
plural
  • carenați
  • carenaților
  • carenate
  • carenatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carenată

  • 1. (la) plural Grup de vertebrate ce cuprinde majoritatea ordinelor existente de păsări, având ca trăsătură principală sternul foarte bine dezvoltat, prevăzut cu o carenă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

carenat

  • 1. În formă de carenă, de luntre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: