2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARENȚÁ vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. (< fr. carencer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carențá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carențeáză

Intrare: carențat
carențat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carențat
  • carențatul
  • carențatu‑
  • carența
  • carențata
plural
  • carențați
  • carențații
  • carențate
  • carențatele
genitiv-dativ singular
  • carențat
  • carențatului
  • carențate
  • carențatei
plural
  • carențați
  • carențaților
  • carențate
  • carențatelor
vocativ singular
plural
Intrare: carența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carența
  • carențare
  • carențat
  • carențatu‑
  • carențând
  • carențându‑
singular plural
  • carențea
  • carențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carențez
(să)
  • carențez
  • carențam
  • carențai
  • carențasem
a II-a (tu)
  • carențezi
(să)
  • carențezi
  • carențai
  • carențași
  • carențaseși
a III-a (el, ea)
  • carențea
(să)
  • carențeze
  • carența
  • carență
  • carențase
plural I (noi)
  • carențăm
(să)
  • carențăm
  • carențam
  • carențarăm
  • carențaserăm
  • carențasem
a II-a (voi)
  • carențați
(să)
  • carențați
  • carențați
  • carențarăți
  • carențaserăți
  • carențaseți
a III-a (ei, ele)
  • carențea
(să)
  • carențeze
  • carențau
  • carența
  • carențaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)