opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARCALETE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. – Et. nec.

CARCALETE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. – Et. nec.

carcalete2 sn [At: DA / Pl: nct / E: nct] Băutură preparată din vin, sirop și sifon.

carcalete1 sm [At: I. CR. VI, 313 / Pl: ~eți / E: bg sкакалец] 1 (Zlg) Lăcustă. 2 (Dep) Lăutar.

CARCALETE s. m. (Rar) Băutură care se prepară dintr-un amestec de vin, sirop și sifon.

CARCALETE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon.

CARCALETE ~ți m. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. /Orig. nec.

carcaléte și -éț m. (bg. skakalec, lăcustă). Sud. Om fără căpătîĭ (în est „amant”). Șpriț compus din sirop, vin, apă gazoasă și puțin rom (numaĭ forma -ete). corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carcalete1 (băutură) s. n.

!carcalete2 (lăcustă; (arg.) persoană) s. m., pl. carcaleți

carcalete1 / carcaleț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaleți

carcalete2 (băutură) s. n.

carcalete (băutură) s. n.

carcalete/carcaleț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaleți

carcaleț v. carcalete1.

Intrare: carcalete (băutură)
substantiv neutru (N35)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carcalete
  • carcaletele
plural — —
genitiv-dativ singular
  • carcalete
  • carcaletelui
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: carcalete (persoană, insectă)
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carcalete
  • carcaletele
plural
  • carcaleți
  • carcaleții
genitiv-dativ singular
  • carcalete
  • carcaletelui
plural
  • carcaleți
  • carcaleților
vocativ singular
  • carcalete
plural
  • carcaleților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carcaleț
  • carcalețul
  • carcalețu‑
plural
  • carcaleți
  • carcaleții
genitiv-dativ singular
  • carcaleț
  • carcalețului
plural
  • carcaleți
  • carcaleților
vocativ singular
  • carcalețule
  • carcalețe
plural
  • carcaleților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carcaletesubstantiv neutru

  • 1. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.