2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

carbura vt [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / Pzi: ~réz / E: carbură] A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].

CARBURÁ vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)

A CARBURÁ ~éz tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oțelului). 2) (carburanți) A amesteca cu aer. /Din carbură

*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carburá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbureáză

carburá vb., ind. prez. 1 sg. carburéz, 3 sg. și pl. carbureáză

Intrare: carburat
carburat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carburat
  • carburatul
  • carburatu‑
  • carbura
  • carburata
plural
  • carburați
  • carburații
  • carburate
  • carburatele
genitiv-dativ singular
  • carburat
  • carburatului
  • carburate
  • carburatei
plural
  • carburați
  • carburaților
  • carburate
  • carburatelor
vocativ singular
plural
Intrare: carbura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carbura
  • carburare
  • carburat
  • carburatu‑
  • carburând
  • carburându‑
singular plural
  • carburea
  • carburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carburez
(să)
  • carburez
  • carburam
  • carburai
  • carburasem
a II-a (tu)
  • carburezi
(să)
  • carburezi
  • carburai
  • carburași
  • carburaseși
a III-a (el, ea)
  • carburea
(să)
  • carbureze
  • carbura
  • carbură
  • carburase
plural I (noi)
  • carburăm
(să)
  • carburăm
  • carburam
  • carburarăm
  • carburaserăm
  • carburasem
a II-a (voi)
  • carburați
(să)
  • carburați
  • carburați
  • carburarăți
  • carburaserăți
  • carburaseți
a III-a (ei, ele)
  • carburea
(să)
  • carbureze
  • carburau
  • carbura
  • carburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carbura

  • 1. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • carbură
    surse: DEX '09 DEX '98 DN