2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carbúră sf [At: MURGOCl, SĂM. VI, 387 / Pl: ~ri / E: fr carbure] 1 Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. 2 (Îs) ~ de calciu Carbid.

CARBÚRĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. Carbură de siliciu = carborundum. – Din fr. carbure.

CARBÚRĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure.

CARBÚRĂ, carburi, s. f. Corp rezultat din combinarea carbonului cu un metal. Carbură de fier.

CARBÚRĂ, carburi, s. f. Corp, substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. – Fr. carbure.

CARBÚRĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure].

CARBÚRĂ s. f. compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♦ ~ de calciu = carbid. (< fr. carbure)

CARBÚRĂ ~i f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ ~ de calciu combinație a carbonului cu calciul, care în reacție cu apa dă acetilena; carbid. /<fr. carbure

carbură f. combinarea carbonului cu un corp simplu: carbură de fier.

*carbúră f., pl. ĭ (d. lat. carbo, cărbune). Chim. Combinațiune de cărbune cu un corp simplu: carbură de fer.

carbura vt [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / Pzi: ~réz / E: carbură] A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].

CARBURÁ vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)

A CARBURÁ ~éz tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oțelului). 2) (carburanți) A amesteca cu aer. /Din carbură

*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carbúră s. f., g.-d. art. carbúrii; pl. carbúri

carbúră s. f., g.-d. art. carbúrii; pl. carbúri

carburá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbureáză

arată toate definițiile

Intrare: carbură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbu
  • carbura
plural
  • carburi
  • carburile
genitiv-dativ singular
  • carburi
  • carburii
plural
  • carburi
  • carburilor
vocativ singular
plural
Intrare: carbura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carbura
  • carburare
  • carburat
  • carburatu‑
  • carburând
  • carburându‑
singular plural
  • carburea
  • carburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carburez
(să)
  • carburez
  • carburam
  • carburai
  • carburasem
a II-a (tu)
  • carburezi
(să)
  • carburezi
  • carburai
  • carburași
  • carburaseși
a III-a (el, ea)
  • carburea
(să)
  • carbureze
  • carbura
  • carbură
  • carburase
plural I (noi)
  • carburăm
(să)
  • carburăm
  • carburam
  • carburarăm
  • carburaserăm
  • carburasem
a II-a (voi)
  • carburați
(să)
  • carburați
  • carburați
  • carburarăți
  • carburaserăți
  • carburaseți
a III-a (ei, ele)
  • carburea
(să)
  • carbureze
  • carburau
  • carbura
  • carburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carbură

  • 1. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Carbură de fier.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Carbură de calciu = carbid
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.2. Carbură de siliciu = carborundum
      surse: DEX '09
    • 1.3. Carbură de fier = cementită
      surse: Sinonime

etimologie:

carbura

  • 1. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • carbură
    surse: DEX '09 DEX '98 DN