2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARBONIZARE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.
CARBONIZARE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
carbonizare sf [At: GHEREA, ST. CR. 144/ Pl: ~zări / E: carboniza] 1 Descompunere termică a cărbunilor, în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen Si: carbonizat1 (1). 2 Prefacere a lemnelor în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer Si: carbonizat1 (2). 3 Descompunere, prin ardere, a materiilor organice Si: carbonizat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARBONIZARE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a (se) carboniza; prefacere, transformare în cărbuni; ardere. Cărbunii naturali provin din carbonizarea lentă a resturilor de plante terestre și acvatice.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARBONIZARE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARBONIZARE s.f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului. [< carboniza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARBONIZA, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARBONIZA, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
carboniza vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr carboniser] 1-2 (D. cărbuni) A (se) descompune termic în absența oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen. 3-4 (D. lemne) A (se) preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer. 5-6 (D. alte materii organice) A (se) descompune (prin ardere).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARBONIZA, carbonizez, vb. I. Refl. A se preface în cărbuni (prin ardere). Lemnul s-a carbonizat. ▭ În mirosul de rășină și de carne carbonizată... păstorii începură să adune vitele. BOGZA, C. O. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARBONIZA, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere); (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Fr. carboniser.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARBONIZA vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARBONIZA vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE CARBONIZA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre substanțe) A se transforma în carbon. 2) (despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub acțiunea unei surse puternice de căldură. /<fr. carboniser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CARBONIZA ~ez tranz. A face să se carbonizeze. /<fr. carboniser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
carbonizà v. a preface în cărbune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*carbonizéz v. tr. (fr. carboniser). Prefac în cărbune saŭ în scrum.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
carbonizare s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
carbonizare s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
carbonizare s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
carboniza (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonizează, imperf. 3 pl. carbonizau; conj. prez. 3 să carbonizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
carboniza (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
carboniza vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
carbonizez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CARBONIZA vb. (rar) a (se) tăciuna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CARBONIZA vb. (rar) a (se) tăciuna.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CARBONIZARE (< carboniza) s. f. Procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului, prin care se obțin cocs, hidrocarburi alifatice, olefinice și aromatice, amoniac, hidrogen, azot, oxid și dioxid de carbon; cocsificare. ♦ Carbonizarea lemnului = procedeu de descompunere termică a lemnului în bocșe, retorte sau cuptoare în vederea obținerii cărbunelui de lemn, a acidului pirolignos etc.; mangalizare. Carbonizarea lînii = înlăturare a impurităților vegetale (scaieți, pleavă etc.), pe care le conține lîna, prin tratarea acesteia cu soluția diluată de acid sulfuric (37%), urmată de cardare, neutralizare și uscare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
carbonizare, carbonizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ardere
- Cărbunii naturali provin din carbonizarea lentă a resturilor de plante terestre și acvatice. DLRLC
-
etimologie:
- carboniza DEX '09 DEX '98 DN
carbonizaverb
- 1. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: tăciuna
- Lemnul s-a carbonizat. DLRLC
- În mirosul de rășină și de carne carbonizată... păstorii începură să adune vitele. BOGZA, C. O. 36. DLRLC
-
etimologie:
- carboniser DEX '09 DEX '98 DN