2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carbonatare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: carbonata] Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat (1).

CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă dioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – V. carbonata.

CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – După fr. carbonation.

CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon din aer și hidroxidul de calciu din varul stins și din care rezultă carbonatul de calciu. – După fr. carbonatation.

CARBONATÁRE s.f. (Chim.) Reacție chimică produsă cu participarea bioxidului de carbon din aer și a hidroxidului de calciu din varul nestins, din care rezultă carbonatul de calciu. [< carbonata, după fr. carbonatation].

CARBONATÁRE s. f. 1. reacție chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonați, cu participarea bioxidului de carbon. 2. operația de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare. (< carbonata)

carbonata vt [At: DEX2 / Pzi: 3 ~teáză / E: fr carbonater] A transforma în carbonat (1).

CARBONATÁ, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.

CARBONATÁ, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.

CARBONATÁ vb. I. tr. A transforma în carbonat; a supune operației de carbonatare. [< fr. carbonater].

CARBONATÁ vb. tr. a supune operației de carbonatare. (< fr. carbonater)

A CARBONATÁ pers. 3 ~eáză tranz. A transforma în carbonat. /<fr. carbonater


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatắrii

carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatării

carbonatá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonateáză

carbonatá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonateáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

carbonatare, (engl.= carbonatization) 1. proces de depunere a carbonaților sau de înlocuire prin carbonați a unor min. preexistente, care au în compoziția lor oxizi de Ca, Mg, Na, K, Fe și care eliberează aceste elemente în contact cu apele bicarbonatate în care este dizolvat CO2. C. este un proces supergen care se manifestă în scoarța de alterare și conduce la formarea de cruste (caliche) sau acumulări concreționare sau pulverulente; de asemenea, poate fi efectul unor procese diagenetice sau al acțiunilor hidro-termale, slab acide; 2. procesul de introducere a CO2 într-un fluid.

Intrare: carbonatare
carbonatare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbonatare
  • carbonatarea
plural
  • carbonatări
  • carbonatările
genitiv-dativ singular
  • carbonatări
  • carbonatării
plural
  • carbonatări
  • carbonatărilor
vocativ singular
plural
Intrare: carbonata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carbonata
  • carbonatare
  • carbonatat
  • carbonatatu‑
  • carbonatând
  • carbonatându‑
singular plural
  • carbonatea
  • carbonatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carbonatez
(să)
  • carbonatez
  • carbonatam
  • carbonatai
  • carbonatasem
a II-a (tu)
  • carbonatezi
(să)
  • carbonatezi
  • carbonatai
  • carbonatași
  • carbonataseși
a III-a (el, ea)
  • carbonatea
(să)
  • carbonateze
  • carbonata
  • carbonată
  • carbonatase
plural I (noi)
  • carbonatăm
(să)
  • carbonatăm
  • carbonatam
  • carbonatarăm
  • carbonataserăm
  • carbonatasem
a II-a (voi)
  • carbonatați
(să)
  • carbonatați
  • carbonatați
  • carbonatarăți
  • carbonataserăți
  • carbonataseți
a III-a (ei, ele)
  • carbonatea
(să)
  • carbonateze
  • carbonatau
  • carbonata
  • carbonataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carbonatare

  • 1. Reacție chimică la care participă dioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Operația de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare.
    surse: MDN '00

etimologie:

carbonata

  • 1. A transforma în carbonat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: