4 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carboavá (oa dift.) f., pl. e (rus. dial. karbóvec, d. pol. karb, crestătură, care vine d. germ. kerb, kerbe, kerf, karf, crestătură adică „monetă crestată saŭ cu zimțĭ”). Mold. Azĭ pop. Rublă de argint (12 leĭ vechĭ și 20 de parale saŭ, la 1877, 4 fr. și 75 de banĭ). Și carboanță, pl. e (rut. karbóvancĭ, rus. karbóvanec). V. patacă.

CARBOÁVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (care a circulat și în Țările Române); carboanță. – Din rus. karboveț.[1] modificată

  1. bacnotă → bancnotă — Ladislau Strifler

carboávă sf [At: ALECSANDRI, T. 531 / V: carab~, cărăb~, căr~, câr~ / Pl: ~ve / E: rs карбовец] 1-2 (Înv) (Monedă rusească de argint sau) bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (în circulație și în Țările Române) Si: carboanță.

CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești); carboanță. – Din rus. karboveț.

CARBOÁVĂ, carboave, s. f. (Învechit) Monedă veche de argint sau bancnotă, egală în valoare cu o rublă, avînd odinioară circulație și în Țările Romînești. Arendașul îi aruncă o carboavă.STANCU, D.33. Peste vreo opt zile m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284. L-au slobozit din oaste... dîndu-i și două carboave de cheltuială. CREANGĂ. P. 297.

CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești). – Rus karbovec.

CARBOÁVĂ ~e f. Veche unitate monetară rusească (de argint sau de hârtie), echivalentă în valoare cu o rublă. /<rus. karboveț

carboavă f. Mold. rublă: dându-i și două carboave de cheltueală CR. [Rus. KARBOVEȚŬ și KARBOVANEȚŬ (de unde carboanță), de la karbovati, a încresța (din cauza marginii crestate a monedei)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carboávă s. f., g.-d. art. carboávei; pl. carboáve

carboávă s. f., g.-d. art. carboávei; pl. carboáve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

carboávă (carboáve), s. f.1. Rublă rusească de argint. – 2. (Înv.) Monedă rom. de 5 lei, cu efigia regelui Carol I. Rus. karbovec (Cihac, II, 40; DAR). Sensul 2, care apare la Caragiale, pare ironic. Din rus. karbovanec, dubletul carboanță, s. f. cu același sens.

Intrare: carboava
carboava
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: carboavă
carboavă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carboa
  • carboava
plural
  • carboave
  • carboavele
genitiv-dativ singular
  • carboave
  • carboavei
plural
  • carboave
  • carboavelor
vocativ singular
plural
Intrare: cărboavă
cărboavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cârboavă
cârboavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

carboavă

  • 1. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (care a circulat și în Țările Române).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: carboanță rublă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Arendașul îi aruncă o carboavă. STANCU, D.33.
      surse: DLRLC
    • Peste vreo opt zile m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284.
      surse: DLRLC
    • L-au slobozit din oaste... dîndu-i și două carboave de cheltuială. CREANGĂ. P. 297.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba rusă karboveț
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX