2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carboavá (oa dift.) f., pl. e (rus. dial. karbóvec, d. pol. karb, crestătură, care vine d. germ. kerb, kerbe, kerf, karf, crestătură adică „monetă crestată saŭ cu zimțĭ”). Mold. Azĭ pop. Rublă de argint (12 leĭ vechĭ și 20 de parale saŭ, la 1877, 4 fr. și 75 de banĭ). Și carboanță, pl. e (rut. karbóvancĭ, rus. karbóvanec). V. patacă.

CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (care a circulat și în Țările Române); carboanță. – Din rus. karboveț.[1] modificată

  1. bacnotă → bancnotă — Ladislau Strifler

carboa sf [At: ALECSANDRI, T. 531 / V: carab~, cărăb~, căr~, câr~ / Pl: ~ve / E: rs карбовец] 1-2 (Înv) (Monedă rusească de argint sau) bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (în circulație și în Țările Române) Si: carboanță.

CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești); carboanță. – Din rus. karboveț.

CARBOAVĂ, carboave, s. f. (Învechit) Monedă veche de argint sau bancnotă, egală în valoare cu o rublă, avînd odinioară circulație și în Țările Romînești. Arendașul îi aruncă o carboavă.STANCU, D.33. Peste vreo opt zile m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284. L-au slobozit din oaste... dîndu-i și două carboave de cheltuială. CREANGĂ. P. 297.

CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hîrtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările romînești). – Rus karbovec.

CARBOAVĂ ~e f. Veche unitate monetară rusească (de argint sau de hârtie), echivalentă în valoare cu o rublă. /<rus. karboveț

carboavă f. Mold. rublă: dându-i și două carboave de cheltueală CR. [Rus. KARBOVEȚŬ și KARBOVANEȚŬ (de unde carboanță), de la karbovati, a încresța (din cauza marginii crestate a monedei)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carboa (reg.) s. f., g.-d. art. carboavei; pl. carboave

carboa s. f., g.-d. art. carboavei; pl. carboave

carboa s. f., g.-d. art. carboavei; pl. carboave

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

carboavă (carboave), s. f.1. Rublă rusească de argint. – 2. (Înv.) Monedă rom. de 5 lei, cu efigia regelui Carol I. Rus. karbovec (Cihac, II, 40; DAR). Sensul 2, care apare la Caragiale, pare ironic. Din rus. karbovanec, dubletul carboanță, s. f. cu același sens.

Intrare: carboava
carboava
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: carboavă
carboavă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carboa
  • carboava
plural
  • carboave
  • carboavele
genitiv-dativ singular
  • carboave
  • carboavei
plural
  • carboave
  • carboavelor
vocativ singular
plural
caraboavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârboavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărboavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărăboavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carboa, carboavesubstantiv feminin

  • 1. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (care a circulat și în Țările Române). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Arendașul îi aruncă o carboavă. STANCU, D.33. DLRLC
    • format_quote Peste vreo opt zile m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284. DLRLC
    • format_quote L-au slobozit din oaste... dîndu-i și două carboave de cheltuială. CREANGĂ. P. 297. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.