O definiție pentru carantinal


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carantinál adj. m., pl. carantináli; f. sg. carantinálă, pl. carantinále

Intrare: carantinal
carantinal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carantinal
  • carantinalul
  • carantinalu‑
  • carantina
  • carantinala
plural
  • carantinali
  • carantinalii
  • carantinale
  • carantinalele
genitiv-dativ singular
  • carantinal
  • carantinalului
  • carantinale
  • carantinalei
plural
  • carantinali
  • carantinalilor
  • carantinale
  • carantinalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)