10 definiții pentru capuținer capuțin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capuținér sn [At: DA / Pl: ~e / E: ger kapuziner] (Înv) Cafea cu lapte.

CAPUȚÍNER, capuținere, s. n. (Înv.) Cafea cu lapte. [Var.: capuțín s. n.] – Din germ. Kapuziner.

CAPUȚÍNER, capuținere, s. n. (Înv.) Cafea cu lapte. [Var.: capuțín s. n.] – Din germ. Kapuziner.

CAPUȚÍNER, capuținere, s. n. (Învechit) Cafea cu lapte (servită în localuri) și conținînd mai multă cafea decît lapte. Nu mîncase de vreo trei zile decît ceaiuri și capuținere. CAMIL PETRESCU, N. 28. A așteptat ceasuri întregi pe un prieten, doar îl va cinsti cu un capuținer. GHEREA, ST. CR. III 111. – Variantă: capuțín (CARAGIALE, O. III 167) s. n.

CAPUȚÍNER, capuținere, s. n. (Înv.) Cafea cu lapte, conținând mai multă cafea decât lapte. [Var.: capuțín s. n.] – Germ. Kapuziner.

CAPUȚÍNER ~e n. înv. Cafea neagră preparată cu puțin lapte. /<germ. Kapuziner

capuținer m. pahar cu cafea cu lapte. [Termen introdus de chelnerii nemți din Austria].

*capuțíner n., pl. e (germ.). Cafea cu lapte cu caĭmac gros (orĭ cu frișcă). – La 1683, Turciĭ, în fuga lor de la asediu Vieneĭ, părăsise o mare cantitate de boabe de cafea în sacĭ. Austrieciĭ, nefiind pe atuncĭ deprinșĭ cu cafeaŭa, aruncară în Dunăre maĭ toată cantitatea. Cîtă rămăsese nearuncată fu cumpărată de un Polon care trăise în Orient și știa de băutura cafeleĭ. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu cliențĭ. Atuncĭ se gîndi s’o strecoare și să-ĭ adauge puțin zahăr și lapte, precum și un caĭmac orĭ niște frișcă care acoperea tot, ca gluga unuĭ capucin. De aceĭa o numi kaputziner. – Pe urmă Polonu se’ntovărăși cu femeĭa Cecila Krapf, care făcea niște chifle foarte bune de consumat cu capuțineru, și de atuncĭ li s’a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogoși. V. chiflă.

CAPUȚÍN s. n. v. capuținer.

CAPUȚÍN s. n. v. capuținer.

CAPUȚÍN s. n. v. capuținer.

CAPUȚÍN s. n. v. capuținer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capuțíner (înv.) s. n., pl. capuțínere

capuțíner s. n., pl. capuțínere

Intrare: capuținer
capuținer substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capuținer
  • capuținerul
  • capuțineru‑
plural
  • capuținere
  • capuținerele
genitiv-dativ singular
  • capuținer
  • capuținerului
plural
  • capuținere
  • capuținerelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capuțin
  • capuținul
  • capuținu‑
plural
  • capuține
  • capuținele
genitiv-dativ singular
  • capuțin
  • capuținului
plural
  • capuține
  • capuținelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capuținer capuțin

  • 1. învechit Cafea cu lapte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nu mîncase de vreo trei zile decît ceaiuri și capuținere. CAMIL PETRESCU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • A așteptat ceasuri întregi pe un prieten, doar îl va cinsti cu un capuținer. GHEREA, ST. CR. III 111.
      surse: DLRLC

etimologie: