2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capsulát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: capsula] 1-2 Capsulare (1-2).

capsulat2, ~ă a [At: Nom. MIN. 49 / Pl: ~ați, ~e / E: capsula] 1 Care este închis cu capsulă (8). 2 Care este închis într-o capsulă (8).

CAPSULÁT, -Ă, capsulați, -te, adj. Care este închis într-o capsulă. – V. capsula.

CAPSULÁT, -Ă, capsulați, -te, adj. Care este închis într-o capsulă. – V. capsula.

CAPSULÁT, -Ă adj. Care este închis într-o capsulă; (tehn.) închis într-o capsulă sigilată. [< capsula].

capsula vt [At: DEX2 / Pzi: ~léz / E: fr capsuler] 1 A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule (8). 2 A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire.

CAPSULÁ, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule. 2. A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj. – Din fr. capsuler.

CAPSULÁ, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule. 2. A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire. – Din fr. capsuler.

CAPSULÁ vb. I. tr. A închide cu o capsulă. [P.i. -lez. / < fr. capsuler].

CAPSULÁ vb. tr. a astupa cu o capsulă. (< fr. capsuler)

capsulá vb. I A astupa cu o capsulă ◊ „În fotografie: un ultim progres al sticlelor de suc: mașina de capsulat. I.B. 2 III 62 p. 1 (din fr. capsuler; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 239; DEX)

A CAPSULÁ ~éz tranz. (sticle) A închide ermetic cu o capsulă. /<fr. capsuler, lat. capsulare

*capséz v. tr. (d. capsă). Aplic o capsă: a capsa o butelie. – Și capsulez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capsulá (a ~) vb., ind. prez. 3 capsuleáză

capsulá vb., ind. prez. 1 sg. capsuléz, 3 sg. și pl. capsuleáză

Intrare: capsulat
capsulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capsulat
  • capsulatul
  • capsulatu‑
  • capsula
  • capsulata
plural
  • capsulați
  • capsulații
  • capsulate
  • capsulatele
genitiv-dativ singular
  • capsulat
  • capsulatului
  • capsulate
  • capsulatei
plural
  • capsulați
  • capsulaților
  • capsulate
  • capsulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: capsula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • capsula
  • capsulare
  • capsulat
  • capsulatu‑
  • capsulând
  • capsulându‑
singular plural
  • capsulea
  • capsulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capsulez
(să)
  • capsulez
  • capsulam
  • capsulai
  • capsulasem
a II-a (tu)
  • capsulezi
(să)
  • capsulezi
  • capsulai
  • capsulași
  • capsulaseși
a III-a (el, ea)
  • capsulea
(să)
  • capsuleze
  • capsula
  • capsulă
  • capsulase
plural I (noi)
  • capsulăm
(să)
  • capsulăm
  • capsulam
  • capsularăm
  • capsulaserăm
  • capsulasem
a II-a (voi)
  • capsulați
(să)
  • capsulați
  • capsulați
  • capsularăți
  • capsulaserăți
  • capsulaseți
a III-a (ei, ele)
  • capsulea
(să)
  • capsuleze
  • capsulau
  • capsula
  • capsulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capsulat

  • 1. Care este închis într-o capsulă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi capsula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

capsula

  • 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj.
    surse: DEX '09

etimologie: